Nimeni nu mai iubeste Londra sau Parisul. Tuturor le-a casunat pe Iasi. Bietul oras... Parca e un blestem, fratilor. Fac ce fac si tot la campania electorala ma intorc. Si nu pot sa nu observ, indurerat, uriasa risipa de hartie, de culori, de cerneluri. Peste tot, in rosu, albastru, galben, verde, violet: fluturasi, afise (mari, mijlocii, mici), pliante, gazetute (mari, mijlocii, mici), scrisori. Mai ales, scrisori. Zeci de scrisori. Nu trece ziua fara sa gasesc in cutia postala o misiva de dragoste inflacarata si pura. Imi scriu pesemne admiratoarele. Alaltaieri, dar sa nu ma spuneti la nimeni, mi-a scris personal dna Cristina Nichita. Ea insasi. Nu suguiesc. Vorbele ei m-au atins, fireste, drept in inima. M-au lovit direct in glanda lacrimala. De atunci nu mai sunt om. Va rog sa ma credeti pe cuvant. Am facut o noapte alba. Nimeni nu mi-a mai scris atat de frumos, cu atata simtire. Ieri, dar sa pastrati secretul, rogu-va, mi-a scris personal dna Mihaela Popa. Ea insasi. Nimeni altcineva. Alta noapte de insomnie. Alte sperante. Alte suspine. Astazi nu am primit inca nimic. Dar sunt sigur ca mai pe seara voi descoperi din nou o scrisoare parfumata. Nu banuisem pana acum ca am atata trecere la femei. Din pacate, e cam tarziu... Cata vreme primesc epistole de amor de la femei necunoscute, sunt multumit, incantat, rapit. Orisicatusi, scrisorile nu ocupa mult spatiu. Un petec de hartie acolo. Dar cand ma uit la afise, ma infior de-a dreptul. Ma apuca groaza. Tone de hartie aruncate pe apa Sambetei. Un singur afis nu-i suficient. Mereu si mereu stau cate doua, cate patru, cate opt. Oajdea si alaturi Oajdea. Si din nou Oajdea. Si inca o data Oajdea. Dumitru Oprea si alaturi Dumitru Oprea. Si din nou Dumitru Oprea. Si daca mai ai chef sa te uiti, iarasi Dumitru Oprea. Unii anunta in coltul afisului ca anul 2012 este "anul victoriei". De acord. 2012 va fi, cu siguranta, anul