Să presupunem că în locul lui Mircea Diaconu s-ar fi aflat Adrian Năstase, că în locul deciziei de „incompatibilitate" a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în cazul Diaconu, ar fi fost vorba de sentinţa de condamnare la închisoare a lui Năstase pentru corupţie şi că Parlamentul ar fi votat împotriva acestei sentinţe. Să mai presupunem că suntem în plin regim USL în care Constituţia va fi fost deja modificată în sensul dorit de Ponta al anulării deciziilor Curţii Constituţionale cu votul a două treimi din Parlament. Va putea Parlamentul să nesocotească sau să modifice hotărârile Instanţei Supreme chiar şi în cazuri penale, nu numai în cele legate de incompatibilităţi? Dacă rezultatul va fi cel dorit de Ponta&Antonescu-Voiculescu, atunci nu numai că va putea, DAR NU VA MAI EXISTA NICIO INSTITUŢIE CARE SĂ I SE OPUNĂ! În felul acesta, vom asista la victoria definitivă a lui Adrian Năstase asupra statului de drept. Şi la ieşirea României din Europa.

Dezbaterea aprinsă în ultima săptămână în jurul întrebării „ar trebui sau nu să facă România uz de dreptul de veto în cadrul Consiliului European pe tema alocărilor bugetare" a fost subordonată unei alteia, „mai profunde", „mai fundamentale": „trebuie sau nu să se comporte România ca o colonie a Uniunii Europene şi a Vestului în general?" cu răspunsul previzibil oferit de USL-Antena 3-Vocea Rusiei că „Nu, nu trebuie!" şi că România trebuie să se comporte ca un membru „demn", „cu drepturi depline" etc, etc. Dar de unde a pornit toată această dispută privind statutul României de „colonie" a Occidentului? Tema nu a fost lansată, aşa cum ar putea crede mulţi, în timpul acţiunii de suspendare a preşedintelui Traian Băsescu, de catre liderii USL frustraţi că nu sunt lăsaţi de Europa să-şi facă de cap cu instituţiile statului de drept, ci, MULT ÎNAINTE ca problema suspendării să fie măcar ridicată, de catre... Adr