A scoate hoţia din promisiunile electorale înseamnă a demola o întreagă construcţie politică şi a nemulţumi fatal investitorii partidului.

Deşi şi-a pierdut capetele iar cele pe care ministrul vrea să i le transplanteze au fost deja rejectate de Consiliul Superior al Magistraturii, Parchetul a început să facă ordine în listele electorale şi să despartă viii de cadavrele politice. Sau, cel puţin, să se prefacă, iar speranţa multora este că, fără cap, procurorii ar putea fi mai imparţiali.

Politicienii de toate culorile fac de dimineaţa coadă la Direcţia Anticorupţie, să aibă timp toată ziua ştiriştii să le ruleze chipul dezorientat pe ecrane şi să titreze „senzaţional şi extraordinar, în direct”, comentatorii să bântuie studiourile de televiziune, să comenteze primele interceptări şi să transforme o anchetă penală, de multe ori bazată pe vorbe şi articole de presă, în condamnare publică, iar onoarea prezumată a acuzatului în cârpă de şters ratingul mass-media.

Pentru a raporta recorduri la hectar, Procuratura a şters din Constituţie şi din practica juridică prezumţia de nevinovăţie. Iar pedepsirea celor vinovaţi prezumtiv începe din chiar momentul în care sunt chemaţi la audieri, cu deplina complicitate a presei care are obsesia cătuşelor şi a zeghei şi care a încetat demult să mai fie apărătoarea necondiţionată a libertăţii oamenilor, a prezumţiei de nevinovăţie, a dreptului la intimitate şi a unei justiţii imparţiale.

Toată lumea ţine scorul şi calculează, în primul rând, daunele de imagine electorală, şi nu umbrele înlăturate de pe marele tablou al corupţiei. Pentru că, după cum spun mai toate sondajele de opinie publică, dacă e un gând unde se întâlnesc cu toţii este acela al generalizării corupţiei. Corupţia e un organism a cărui invazie parazitară a atins locuri atât de intime şi vitale ale societăţii încât a-l omorî par