Fotbalul romanesc este un fel de serial, de comedie, cu final previzibil si cu poante expirate. Daca nu este Urziceni, este Otelul, CFR sau mai nou Steaua. Ne dam dupa cotet si ne prefacem ca totul este in regula.
Asta spre invidia, mocnita, a celor care nu au acces la ciolan. Unii, cu veleitati de ratuste, mai macanesc prin colturi dar fara sorti de izbanda. Guliile s-au cam impartit. La fasole nu mai sta nimeni. Mister Bean este trist si incearca sa se retraga din binecunoscutul filmulet care a facut furori in toata lumea. Actorul Rowan Atkinson spune ca s-a plictisit sa faca pe infantilul. La noi nu este rost de plictis.
Bufoneria noastra nu are margini. Pe vremuri, la curtile regale, meseria asta era apreciata si nu incapea pe mana oricui. Trebuia sa ai „cata” talent…vorba banateanului. Sa faci pe prostovanul nu este de ici de colo…sa fii prost este la indemana oricui. Dar…prostul nu e prost destul pana nu e si fudul.
Fotbalul nostru este plin de bufoni fara „diploma”. Mr. Bean s-ar simti jignit daca as da exemple in contrapartida. Culmea este ca si cei care vin de „afara” sunt atacati de „filoxera” noastra fotbalistica. Nikolici trai pe vatrai. Purtatori de pix si pixeli alearga dupa el prin carciumi sa ne informeze cat mai rapid cate pahare a mai deversat stelistul in fizicul superantrenat de Reghe.
Toate astea ma fac sa cred ca suntem o natie fotbalistica de exceptie. Asta pentru ca nimeni nu ne poate deturna din mersul nostru inexorabil spre absolut. Ce nu pricep englezii, spaniolii, italienii si nemtii,cu atat mai putin, este faptul ca nu calificarile si titlurile europene sau mondiale conteaza. Conteaza, pana la urma, ideea de inefabil. Cat de mici sunt ei si cat de mari suntem noi!
Clasamentele lor sunt total depasite. Goluri, puncte, golaveraj…nimicnicii! Peste ani… Mitica si Mircica vor avea poze si citate pe zeci de pagini
