-După numeroase rezidenţe şi traduceri, lansări şi mese rotunde la care Dan Lungu a participat, în ultimii zece ani, în diferite ţări, a venit momentul unui eveniment în oraşul natal. Cum a fost?

- Este adevărat, în ultimii ani am călătorit foarte mult graţie cărţilor mele şi am ajuns la un fel de "profesionalizare" a întâlnirilor cu publicul, însă la Botoşani a fost cu totul altfel. Fiind pentru prima dată ochi în ochi cu cititorii din oraşul natal, schimbul a fost mai degrabă unul emoţional. Vă daţi seama, evenimentul principal a avut loc la teatrul "Mihai Eminescu", adică acolo unde, copil sau adolescent fiind, intram parcă în vârful picioarelor de sfială... Apoi, despre cărţi a vorbit fostul meu profesor de română, poetul Dumitru Ţiganiuc, iar în sală se aflau, pe lângă prieteni din lumea literară, verişori, nepoţi, vecini, foşti studenţi şi, mai ales, tata. Nu era un public anonim şi neutru, aşa că nu aveam cum să-mi păstrez sângele rece. Cred că o astfel de întîlnire este una dintre cele mai dificile şi are aerul unui examen de maturitate, pe care, acum mă gândesc, inconştient l-am tot amânat. Dacă este aşa, atunci pot fi mulţumit, cred că l-am trecut cu bine. La aceasta a contribuit şi Constantin Iftime, poet şi inimitabil partener de discuţii literare, care din spatele provocatorului său fular roşu a animat cu tact spiritele, precum şi actorul Marius Rogojinschi care a făcut din lectura capitolului al doilea din Raiul găinilor, unde Mitu relatează o vizită închipuită la Ceauşescu, un spectacol de zile mari, care mă împinge să visez la un audiobook în interpretarea sa.

Mama nu a putut ajunge la teatru, însă asta nu înseamnă că nu s-a bucurat. Ba chiar în avans. Cu două zile înainte de întâlnire m-a sunat precipitată să-mi spună că în tramvaiele din Botoşani sunt afişe cu mine, îi povestiseră ei vecinii, nu numai unul, ci mai mulţi... E inutil să