Politicienii sunt amuzanți, în perioadele de campanie electorală. Serios, dacă reușești să-i privești detașat, fără să mai pleci de la premisa greșită că misiunea lor e alta decât reprezentarea intereselor personale și de grup (infracțional, în cele mai multe cazuri), aceștia devin din cale-afară de distractivi. Cu excepțiile de rigoare, avem de-a face cu niște oameni care nu au aproape nici un fel de competență, care nu au demonstrat nimic în viața lor, care nu au experiență, realizări personale sau recunoașterea publică pentru a accede în parlament. În plus, cei mai mulți dintre ei sunt ireconciliabil certați cu limba română, cu bunul-gust și, desigur, cu bunul-simț. Cauza principală care ne-a dus în această situație este că partidele au devenit adevărate organizații mafiote, unde sunt promovați foarte rapid incompetenții ascultători, slugile, oamenii care îndeplinesc ordinele primite fără să comenteze. Dar plecasem de la comedie și am ajuns la dramă.
Mediatic, campania electorală înseamnă doar circ televizat, nu dezbateri pe programe electorale. În fiecare seară, televiziunile ambalează frumos manipularea, în circ. Gigi Becali e regele audiențelor, pentru că editorii consideră că, dacă un cretin profund, care abia știe să scrie și să citească, înjură pe toată lumea, atunci e un tip sincer. Și, pe deasupra, să nu uităm asta, un bun creștin. Dar ce se întâmplă la tv nu e deloc interesant. Astfel se explică și audiențele ridicole ale televiziunilor care organizează așa-zise dezbateri electorale. Într-o țară în care Mugur Ciuvică și Monica Tatoiu sunt cei mai invitați oameni, ei apărând și la câte două televiziuni în aceeași zi, e limpede cam care-i nivelul privitorilor.
L-ați văzut pe politicianul de azi, aflat în campanie? Ce face el? Se plimbă prin oraș sau prin comună, cică face door-to-door. La țară, pupatul babelor e sport obligatoriu. Se vorbește
