În recentul său discurs ţinut în Parlament, premierul Victor Ponta a arătat că propunerea de buget formulată de preşedintele consiliului European, Herman van Rompuy, presupune o scădere a fondurilor alocate României. Nu este deloc liniştitor o asemenea propunere ce a fost pusă pe ordinea de zi a proaspătului Consiliul European încheiat la Bruxelles. În pofida acestui fapt, nu putem repeta la nesfârşit că integrarea neizbutită încă până la capăt a ţării noastre în standardele Uniunii Europene este rezultatul asupririi ei de către Occident şi de interesaţii săi reprezentanţi, zgârciţi cu cei aflaţi în mari nevoi.

Un exemplu putem ilustra contrariul având în vedere, în ordine de idei, neaccesarea fondurilor europene până intr-atât, încât România este acum, după şase ani de când a fost acceptată în Uniunea Europeană, un contribuitor net. Adică a plătit mai mult decât a reuşit să absoarbă. Astfel, o ţară săracă cum este a noastră, contribuie la prosperitatea ţărilor mult mai înstărite. Iar vina este în primul rând al celor care ne-au guvernat.

Explicaţia curentă şi extrem de convenabilă în bătălia politică este că în România există atât de multă corupţie că cei de la Uniunea Europeană sunt nevoiţi să sisteze o mulţime de programe. Este prea simplistă justificarea atunci când cei îndrituit a lua măsuri au închis ochii aşteptând avizi răsplata pentru ilegalităţile pe care le-au muşamalizat, de foarte multe ori încurajându-le.

Desigur şi pe bună dreptate apoi, starea agriculturii româneşti este nemulţumitoare. Toţi experţii lumii afirmă că, după Franţa, România este al doilea stat european cu un potenţial agricol extrem de ridicat. Am putea hrăni, fără nici o problemă, propria populaţie şi am putea exporta cu uriaşe beneficii din produsele noastre, dar şi stimula capacităţile de prelucrare, în ţară, a acestora. Tot experţii susţin că prin hărnic