De mii de ani, profeţi mai mult sau mai puţin inspiraţi de divinitate, vestesc sfârşitul lumii. În demersul lor, unii au sfârşit prin a se face de râsul semenilor prin prognozarea unei zile exacte, fatidice, care s-a dovedit până la urmă a fi falsă. În zilele noastre, mai mult ca oricând, o adevărată psihoză a cuprins mijloacele media şi o bună parte a populaţiei faţă de sfârşitul iminent al acestei lumi, sfârşit care ar urma să se petreacă conform unui calendar maiaş la 21 decembrie 2012, odată cu alinierea planetelor şi a soarelui din galaxia noastră.
Teorii înfricoşătoare şi panicarde vorbesc despre modul dispariţiei vieţii şi civilizaţiei umane, însă toţi proorocii şi adepţii acestui nou sfârşit uită de învăţătura creştină şi de revelaţia divină cu privire la lucrurile care se vor petrece la sfârşitul veacurilor şi la modul în care acest sfârşit este prezentat de către Sfânta Scriptură şi interpretat de către Biserica Creştină. Prevestirea sfârşitului lumii în afara Revelaţiei s-a mai produs. Dintre cei care au stabilit o dată exactă şi care nu s-a împlinit amintim aici câţiva, împreună cu datele preconizate pentru acest eveniment: 1 ianuarie 1000 – acest an a trecut în istorie ca unul din cele mai intense perioade de isterie privind reîntorcerea lui Iisus. Mulţi creştini europeni preziseră că lumea se va termina chiar în data de 1 ianuarie al acelui an. Cu apropierea acestei date, creştinii au pornit un război împotriva unor păgâni din Nordul Europei, în tentativa de a-i converti la creştinism înainte de venirea lui Hristos. În timpul ultimelor luni ale lui 999 d.Hr., fiecare se comporta cât mai bine cu putinţă: multe bunuri fuseseră vîndute sau date săracilor, câmpurile nu au mai fost cultivate după recolta de toamnă, criminalii au fost eliberaţi din închisori….
Fondatoarea sectei adventiştilor
La 1850, Ellen White, fondatoare a mişcări
