- Domnule Dorel Popa, ne apropiem încet de ziua de 9 decembrie. Nuntă sau…Trompetă sau bocet?
- Nici una nici alta. Sunt un om echilibrat şi datorită acestui lucru miza mea este doar una de suflet. Îmi doresc să fiu ales în Senatul României, încerc un sentiment de neegalat cred eu, acela al onoarei de a fi parte a unei galerii excepţionale ale neamului nostru. Nu vreau să merg acolo pentru a mi se spune „d-l senator”, ci pentru ca acel domn senator să fie identificat şi perceput ca un OM care „simte” şi transmite mai departe. Vreau, şi îmi voi lua în serios „delegarea mea”, ca în partea de final a vieţii să încerc să fiu de folos cât mai multor oameni care trudesc, de multe ori până la epuizare, şi cărora răsplata le este mult diminuată de încrengăturile fiscale. Aşa le voi câştiga încrederea şi totodată respectul. Noi ca stat cerem oamenilor să respecte legile, cum este şi firesc dar de cele mai multe ori comportamentul statului (prin funcţionarii lui) este unul cel puţin deviant.
- Parcă aţi ghicit următoarea întrebare. Cum vi se par încercările Parchetului de a investiga unele infracţiuni, probabil comise la referendum?
- Am un gust amar care completează oarecum paleta de îngrijorări ce ne apasă, pe noi cei din USL în aceste zile, şi în câteva propoziţii vreau să mă fac înţeles.
Mesajul pe care îl transmite programul nostru de guvernare este unul de bun simţ dar ferm şi concis. Nu este deloc, dacă observaţi, unul ravanşard. Mai mult decât atât prin el transpare ideea dislocării minorităţii care conduce România de ani buni şi punerea unei baze solide cu filtre pe măsură. Este exact invers faţă de ceea ce încă se mai doreşte de către partizanii sistemului, retrograd deja, aflaţi în preajma guvernatorului Băsescu. Tendinţa acestuia de a se închide în spatele unor instituţii aste atât de vizibilă încât în afară de greaţă ea nu mai produc
