Peste 60 de persoane, toate cu handicap accentuat fizic sau mintal, lucrează în cele șapte ateliere ale Fabricii Nazarcea, deschisă cu fonduri europene de Primăria Sectorului 1.
„Tata a vrut să mă arunce de la balcon când eram mic. Să scape de mine. M-am plimbat prin cămine și pe străzi și prin trenuri...deși nici nu pot merge bine. Am făcut și liceul, dar n-am mai avut bani de facultate. Acum fac pâine și sunt fericit, nu-mi trebuie mai mult. E ușor aici la fabrică și nu vreau să mai lucrez în altă parte‟.
Așa poate fi înghesuită, într-un pumn de cuvinte, viața lui Jenel, un tânăr cu handicap locomotor, cu o poveste cutremurătoare. Are 28 de ani și lucrează de câteva luni la o fabrică specială din zona Bucureștii Noi, care, dacă nu s-ar intitula sec „Unitatea de Servicii și Producție Nazarcea Group‟, ar purta numele de „Atelierul viselor împlinite‟.
Fabrica a fost înființată în 2009 cu fonduri europene de către Primăria Sectorului 1 și are, în prezent, peste 60 de angajați, toți cu handicap accentuat fizic sau mintal. Sunt repartizați în șapte ateliere protejate: ceramică, lumânări decorative, croitorie, tipografie, brutărie, spălătorie ecologică și grădinărit, și se trezesc devreme ca să ajungă la munca la ora 8.00. Pleacă la ora 16.00, au weekend-urile libere și, ca orice angajat normal, își primesc salariul o dată pe lună, cel minim pe economie, de 700 de lei.
O bucată de aluat cu suflet
Tot ce iese din mâinilor lor ajunge în căminele pentru vârstnici și în casele de copii ale Primăriei Sectorului 1, peste 800 de suflete în total. Consumă numai în „familie‟ și este și avantajos. Jenea Dumitra, Jenel, după cum îi spun prietenii, este bucuros să frământe, opt ore pe zi, pâinea cu care se hrănesc alți oameni defavorizați.
Tatăl lui a vrut să îl omoare când avea numai câteva luni. A intrat la închisoare, iar mama lui l-a dus la căm
