Între lunga vacanţă de vară şi sărbătorile expandate de iarnă – sezoane tradiţionale ale blockbuste­relor hollywoodiene – toamna pro­gra­mează, în ultimii ani, o mulţime de festivaluri cu filme de artă, majo­rita­tea europene. În această perioadă, bunăoară, în Capitală s-au desfă­şurat, pe rând, Zilele Filmului Portughez, Festivalul Internaţional de Film de Animaţie Anim’est, Les Films de Cannes à Bucarest, Festivalul Filmului Polonez sau Festivalul Filmului Francez – şi nu-i exclus să mai fi uitat câteva. Acestora le-au urmat, între 9 şi 15 noiembrie, în organizarea Institu­tului Goethe la Bucureşti, Zilele Filmului German, cu ocazia cărora, la Publicitate Cinema Studio, au fost proiectate 31 de producţii de lung şi scurt metraj, documentare sau artistice. Zilele au fost dedicate, pe rând, poveştilor femeilor celebre sau anonime, relaţiilor de cuplu, Germaniei de Est şi politicii, „firul roşu“ constituindu-l, potrivit directoarei Institutului Goethe, viaţa femeilor şi femeile din spatele camerei de filmat. Festivalul a fost deschis de „Barbara“ – câştigător în acest an, la Berlinală, al Ursului de Argint pentru cel mai bun regizor – povestea unei doctoriţe din fosta RDG care, din vina de a fi depus o cerere de emigrare, este mutată forţat de la prestigiosul spital universitar Charité din Berlinul de Est într-un micuţ spital de provincie de la malul Balticii, unde continuă să fie strict supravegheată de temuta Stasi. Supusă de securiştii oficiali per­cheziţiilor inopinate care-i răvăşesc locuinţa şi îi invadează corpul, ea este şi iscodită, la tot pasul, de colaboratorii care-i remarcă prefe­rinţa pentru băi zilnice sau îi desco­peră rezerva de ţigări vest-germane; se înţelege, deci, că tânăra îşi pla­nifică în detaliu fuga în Vest, rămânând în acelaşi timp dedicată pacienţilor săi. Tocmai pentru că nu se rezumă însă la prezentarea acestor aspecte sordide