În aceste zile friguroase, dar înfierbântate de campania electorală pentru parlamentare, tot românul are o dilemă caragialească: „Eu cu cine votez?“. Unii sunt în mare impas, alţii inclină într-o parte sau alta. Există şi mulţi hotărâţi, dar şi mulţi distinşi alegători care nu pot pune seara capul pe pernă din princina gândurilor electorale.

Şopârla noastră a aflat, mai zilele trecute, că o distinsă duduiţă din târguşorul nostru, partea bănăţeană, colegiul 3, cum ar veni, are o mare dilemă cu privire la votul din 9 decembrie. Fiind o cucoană cu simţăminte, ar vota cu inima, fiind, nu-i aşa, o persoană iubitoare, plină de dragoste. De cealaltă parte, tot din prea plinul dragostei ar vota şi cu poporul. Fiindcă îi e drag şi poporul, n-ar vrea să-l lase la greu, doar fiindcă la mijloc e inima.

Zice şopârla noastră că într-o zi, stând şi cugetând la geamul unui viloi de pe Malul Mureşului, duduia ar fi fost cât pe ce să încline spre inimă. Numai că seara i-a apărut din nou în minte poporul. Cum să lase ea poporul ? Nu doar cel român, dar şi pe cel chinez, pe care l-a vizitat o dată şi de unde a rămas cu amintiri de neuitat. Amintiri care o răscolesc de câte ori se gândeşte la popor. Mai ales la cel chinez. Şi la nopţile chinezeşti cu lună plină. Vai, ce nopţi cu lună plină. Aşa că iar se-ntreabă, oftând, „eu cu cine votez?“.

Până la urmă, fiind o duduie cu prinţipuri, mă-nţelegi, inima va în­vinge. Nu s-ar cădea să traducă inima chiar la urne. Ar fi chiar ultima trădare. Nu se face. Doar e damă respectabilă, mă-nţelegi.

Coana Chinezela

În aceste zile friguroase, dar înfierbântate de campania electorală pentru parlamentare, tot românul are o dilemă caragialească: „Eu cu cine votez?“. Unii sunt în mare impas, alţii inclină într-o parte sau alta. Există şi mulţi hotărâţi, dar şi mulţi distinşi alegători care nu pot pune seara capul pe