"Istoria nu este Bulevardul Nevski“ spunea Lenin undeva.
N-am uitat această propoziţie nu numai pentru că, spre deosebire de propagandiştii şi agitatorii anticomunişti, eu cred că spusese lui Vladimir Ilici trebuie luate în seamă, fie şi dacă ne gîndim că şi ele au contribuit la evenimentul secolului XX – Prăbuşirea Măreţului Ţar –, dar şi pentru că de ea mă leagă o experienţă personală.
O scrisesem, student fiind, într-un referat sub forma Istoria nu-i bulevardul Nevski Prospekt. Profesorii mei de la Cluj, cunoscători ai limbii ruse (un fel de engleză de acum pentru cei care studiaseră la Moskova) s-au amuzat de greşeala mea, arătîndu-mi că în ruseşte Prospekt înseamnă tocmai Bulevard.
Dincolo de aceste amănunte de viaţă, propoziţia lui Vladimir Ilici Lenin se adaugă altora, spuse sau scrise de a lungul secolelor, fie ca avertisment, fie ca o constatare amară.
Şi anume că Istoria are cotituri şi şerpuiri viclene, dar mai ales că, spre deosebire de Nevski Prospekt, de la Pettersburg, care oferă călătorului imaginea dreaptă şi amplă a ceea ce se va întîmpla chiar şi cînd acest călător e în capătul opus, Istoria nu ne dezvăluie din prezent, ca întîmplîndu-se cu siguranţă, priveliştea din viitor, nici măcar din viitorul apropiat.
Mihai Beniuc, un poet pe care ţin să-l citez tot pentru a face în ciudă anticomuniştilor cu dedicaţie, îşi începea astfel o poezie:
"Nimenea nu ştie pînă mîine
Ce-o să se întîmple şi cu noi“.
Profund convins că Istoria nu-i bulevardul Nevski, ci un drumeag printr-o pădure sălbatică, şi, în consecinţă, plin de cotituri surprinzătoare şi mai ales de cotituri la care te poate aştepta cineva ca să-ţi dea una în cap, rămîn uluit de discuţiile care se desfăşoară de ceva timp în spaţiul nostru public.
La 9 decembrie 2012, sînt programate alegeri parlamentare.
Sondajele şi păreri