Lucescu senior poate spune cu năduf, dar şi cu regret privind persoana sa, că numai asta nu i se întâmplase în fotbal. Prima dată nu i se mai întâmplase să-i dea portarul advers gol cu capul, până când i-a dat. Acum, băiatul ăla din atac, Adriano, a făcut-o de oaie. Ba chiar în formă continuată. Sunt mai multe unghiuri din care putem judeca acea fază, dar inevitabil recurgem şi la presupuneri. Care pot fi greşite, aşa cum a fost cea lansată în Gazetă de cucoana pe care a făcut-o Gheorghe Copos femeie rea. Cică Willian a fost pervers că i-a pasat aşa irezistibil lui Adriano! Şi ăla când a văzut-o, ca unsă pe pâine, nu s-a mai putut abţine. Dar, la repunerea de la centru, Willian a plecat în lateral la Adriano, probabil explicându-i că mingea aia n-a fost o pasă. În timpul ăsta, un danez avansa nestingherit printre alţi doi adversari pasivi, iar un fundaş stătea şi el cu mânile în şold. Urmează a doua reacţie condamnabilă a lui Adriano: când a văzut că ai lui făceau pârtie, a alergat spre ei, protestând cu braţele desfăcute! Iar pe un ucrainean mai şovăielnic l-a convins şi acesta s-a hotărât să intervină. Varianta avansată ulterior a fost că nu înţeleseseră toţi mesajul. Eu cred că Lucescu n-a găsit puterea de a le transmite el mesajul ăsta. I-a lăsat pe jucători, iar aici a fost fiecare cu conştiinţa lui. Asta i-aş reproşa antrenorului român, că nu s-a manifestat clar pe margine, cum a făcut Wenger acum mai bine de 10 ani la un meci din Cupa Ligii, când Kanu a refuzat returnarea mingii, iar Overmars a înscris. Wenger a cerut şi obţinut rejucarea partidei, dar la Liga Campionilor ar fi imposibil aşa ceva. În ziua următoare, Lucescu a spus într-un interviu că golul doi al danezilor, reuşit în continuarea acelei faze, a fost facilitat de ai săi. Posibil, am urmărit cu atenţie plasamentul jucătorilor, am observat că “purtătorului de balon”, ca să vorbesc şi eu ca Il