Cum ar trebui tratată faringita streptococică?

În niciun caz cu cefalosporine de generaţia a doua sau a treia! Recent, Infectious Diseases Society of America a publicat Ghidul clinic actualizat privind diagnosticul şi managementul acestor afecţiuni, ale cărui recomandări le prezentăm, în sinteză.

Prezentăm, în cele ce urmează, o sinteză a recomandărilor cuprinse în Ghidul clinic actualizat privind diagnosticul şi managementul faringitelor cu streptococi de grup A (SGA), publicat recent de Infectious Diseases Society of America – IDSA. (Dr. M. D.)

Stabilirea diagnosticului de faringită cu streptococ de grup A

• Trebuie recoltat exsudatul faringian şi testat pentru streptococ de grup A prin testul de detectare rapidă a antigenului (RADT) şi/sau cultură, deoarece caracteristicile clinice nu sunt suficiente în a discrimina faringita bacteriană de cea virală, cu excepţia cazului în care sunt prezente caracteristici virale evidente (rinoree, tuse, ulceraţii orale şi/sau răguşeală). La copii şi adolescenţi, RADT negative ar trebui să fie susţinute de o cultură faringiană (recomandare puternică, dovadă de calitate ridicată). RADT pozitive nu necesită cultură, deoarece sunt foarte specifice (recomandare puternică, dovadă de calitate ridicată). • Utilizarea de rutină a culturilor faringiene pentru a susţine diagnosticul la cei cu RADT negativ nu este necesară pentru adulţi, în circumstanţe obişnuite, datorită incidenţei scăzute a faringitei streptococice la adulţi şi deoarece riscul de reumatism articular acut ulterior este, în general, extrem de redus (recomandare puternică, dovadă de calitate moderată). • Titrurile de anticorpi antistreptococici (ASLO) nu sunt recomandate în diagnosticul de rutină al faringitei bacteriene acute, deoarece reflectă infecţiile anterioare şi nu pe cele curente (recomandare puternică, dovadă de calitate