Nu ştiu şi nu simt cum este toamna în alte capitale de judeţ, dar ştiu că, la Timişoara, peisajul sub razele cuminţi de soare este pictural. Peisagistica odihnitoare şi împăciuitoare a frumoasei toamne este bulversată, în corpul medical timişorean, an de an, în luna noiembrie, de inepţia birocratică a Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate (CJAS). Majoritatea profesioniştilor din corpul medical al instituţiilor publice de sănătate este angajată cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată, cea mai mare parte fiind asigurată pentru „malpraxis“ cel puţin încă una-două luni din anul următor. Cel puţin două treimi sunt cadre didactice angrenate în activitate de cercetare ştiinţifică. Cu toţii suntem remuneraţi cu salarii fixe Publicitate pentru activitatea desfăşurată în clinică, ambulatoriu şi cercetarea ştiinţifică. Unii nu ştiu dacă destinul le va surâde şi vor activa şi anul următor. Atunci, de ce graba „heirupistă“ a CJAS şi a direcţiilor spitalelor clinice, să ne asigurăm pentru „malpraxis“ până la 15 noiembrie a.c., pentru 2013, şi să obţinem autorizaţia de liberă practică pentru anul următor, altfel deja valabilă cel puţin una-două luni din anul 2013? Se naşte firesc întrebarea: CJAS, firmele de asigurări, direcţiile spitalelor clinice – conlucrează… lucrativ? Dacă se virează la bugetele CJAS ori ale spitalelor, este bine. Urmează penibilul birocratic: sunt necesare două copii după asigurare şi după autorizaţia de liberă practică, pentru activitatea clinică, şi dosar cu cinci copii după aceleaşi documente, pentru activitatea în ambulatoriu. Se pune întrebarea de bun-simţ: în spaţiul informatizat medical, la ce folosesc sute de mii de copii, tone de hârtie (pentru întreaga ţară)? În lunile ianuarie şi februarie ale anului viitor, aceleaşi documente – în copie – vor popula alte dosare, pentru te miri ce. Oare nu este mai simplu ca instituţia