Mă întreb dacă bătrânul Cazino chiar înseamnă CEVA pentru constănțeni, dincolo de propteaua electorală în care se transformă din timp în timp, speranță pentru diverși politicieni care, în lipsă de carismă și discurs, se străduiesc să se agațe de veșmintele zdrențuite ale monumentului simbol, doar-doar vor mai câștiga bunăvoința electoratului însurat-măritat-petrecut-plimbat în edificiul de o sută și ceva de ani.

E o întrebare la care s-ar putea afla răspunsul, dar asta depinde de ouțele onorabililor consilieri locali. Care pot să riște să fie bărbați sau se pot complace în postura de negustori numărători de bănuți și voturi, strâns legate între ele. Îmi spunea cineva că o asemenea dovadă de bărbăție poate să coste procente în alegerile ce bat la ușă, nu neapărat decisive spre folosul unei tabere sau alta, dar măsurabile în sute de mii de euro investiți în discursăraie, afișăraie, banneraie.

Din păcate, deși susțin orice inițiativă care pune în discuție soarta Cazinoului ca parte a comunității, constat cu tristețe ca diverșii inițiatori nu se pot abține de la a trâmbița politic fiecare nou pas făcut în sensul unei largi dezbateri și/sau consultări populare. Tentația de a pune repede mâinile pe cărămizi și a bate toba cu ele pe piepturile autoconsiderate de viteji e mai mare decât dorința de a lăsa chiloții politici pe canapeaua partidului și a discuta serios despre simbolurile care ne definesc și care nu pot face obiectul unei tranzacții imobiliare, fie ea și de succes…

Mă întreb dacă bătrânul Cazino chiar înseamnă CEVA pentru constănțeni, dincolo de propteaua electorală în care se transformă din timp în timp, speranță pentru diverși politicieni care, în lipsă de carismă și discurs, se străduiesc să se agațe de veșmintele zdrențuite ale monumentului simbol, doar-doar vor mai câștiga bunăvoința electoratului însurat-măritat-petrecut-plimbat în edifi