Femeile urâte sunt rele! Asta nu înseamnă că toate femeile frumoase sunt şi bune, şi nici că toate femeile frumoase sunt şi proaste, ăsta-i un raţionament logic care întâmplător e şi adevărat. Ideea e că n-am întâlnit până acum o femeie urâtă care să nu fie şi rea. Nu toate au fost deştepte. Asta-i teoria relativităţii în materie de femei, văzută de una care a avut de-a face de-a lungul timpului cu ambele categorii şi care, dintr-o falsă modestie, deşi s-a încadrat singură în cea mai avantajoasă dintre categorii, e suficient de delicată cât să n-o recunoască cu voce tare. Şi apoi că obiectivismul ăsta aparent îmi permite să mă iau de toată lumea cu aerul că aparţin unei specii androgine care mă pune mai presus de păcatul odios numit bârfă. Din experienţa mea de până acum ştiu că femeile urâte măritate vor urî cu toată fiinţa orice femeie mai puţin urâtă decât ea, pentru simplul motiv că există şi existenţa asta, oricât de lipsită de fascinaţie ar fi ea, i-ar putea deschide bărbatului ei ochii că, iată, există şi altceva. Ura creşte proporţional cu gradul de frumuseţe care se reflectă în oglindă fără a o sparge. Orice s-ar întâmpla, vina nu-i niciodată a lui, că doar de aia i-a dat Dumnezeu ochi să vadă lucruri care sunt şi pe placului Domnului, darămite al omului. Dacă e să fie vina cuiva, ei, atunci vina e întotdeauna a femeilor pe care divinitatea nu le-a făcut urâte. De multe ori, urâtele reuşesc să pună gheara pe bărbaţi frumoşi, formând cuplurile de tipul „ce dracu’ a văzut la ea?”. Concluzia e că nu toţi bărbaţii frumoşi sunt şi deştepţi. Hai, vă rog eu, nu începeţi cu frumuseţea sufletului, asta mă insultă. Aş vrea s-o văd pe aia care ar vrea să doarmă în pat cu Quasimodo sau pe ăla care şi-ar trimite bezele cu Muma Pădurii doar pentru că au un suflet minunat. Desigur, excludem cazurile în care banii fac minuni mai abitir decât bisturiul celui mai priceput chi