Şerban Ionescu, alintat de colegi „Pelicanul", a fost fără îndoială unul dintre cei mai populari actori români. Moartea lui, la 62 de ani, a întristat teatrul românesc, pe care l-a slujit întreaga sa viaţă.

Cel mai important rol al său în film rămâne cel din „Ion. Blestemul pământului, blestemul iubirii", celebra ecranizare după marele roman al lui Liviu Rebreanu. Având un „look" de băiat din popor, Şerban Ionescu a fost distribuit de mai toţi regizorii în roluri de om al muncii sau de ţăran. Aşa se face că a apărut, de pildă, în „Pădureanca", fiind rivalul chiaburului Adrian Pintea (nu ştiu cum se face că, până şi în rol de ţăran, Pintea avea aură nobiliară) la inima superbei fete interpretate de frageda (pe atunci) Manuela Hărăbor, dar şi în spectacole de teatru TV în care era băiat de la ţară, viitor cadru de nădejde, care făcea liceul la seral muncind în timpul zilei pe şantierele patriei.

Setea lui de învăţătură îl făcea pe maistrul invidios interpretat de Valentin Uritescu să i se adreseze cu apelativul de „Băi, liceu!" şi să îl trimită la mişto să-i aducă „o găleată de curent electric". Numai că „Băi, liceu" nu-şi tocise degeaba coatele pe băncile şcolii vieţii, curs seral, aşa că îi răspundea „meşterului" obraznic: „De care curent? Continuu sau alternativ?"

Tot în rol de muncitor fruntaş a jucat şi în filmul „Imposibila iubire", o ecranizare foarte deşteaptă a romanului „Intrusul" al lui Marin Preda, semnată de Constantin Vaeni. Deşi filmul a fost făcut în plină dictatură comunistă, în 1983, prezenta o realitate destul de curajoasă, cea a idealului comunist ratat. Şerban Ionescu interpreta rolul unui erou al unui mare şantier, cel care înfipsese primul piron al combinatului în pământ şi care ajunge, tocmai din pricina eroismului său, un paria. Chiar în ziua nunţii sale, în loc să meargă la petrecere, unde îl aştepta mireasa (o scorpie in