„Progres, mare progres, n’avem ce zice ! Dar şi lichele multe…”

(I. L. Caragiale)

În prima conferinţă de presă ţinută la Casa Albă, imediat după câştigarea alegerilor (după o pauză de mai bine de opt luni în care nu s-a întâlnit cu jurnaliştii), preşedintele Obama a spus, printre altele, că problema prioritară pe care o va ataca în noul său mandat de patru ani va fi – nici nu se putea altfel – criza economică majoră cu care se confruntă SUA şi că va continua planul său de reabilitare a economiei, îndeosebi în sensul reducerii deficitului bugetar şi creării de noi locuri de muncă. Însă, cu un ochi la slănină şi cu unul la făină, cu alte cuvinte, având în colimator, pe de o parte, Europa şi problemele cu care se confruntă ea (îndeosebi aspectele legate de protestele împotriva măsurilor de austeritate din mai multe ţări ale Comunităţii Europene), iar pe de alta, pe cele din propria ogradă. În acest sens, a spus că va ţine cont de orice sprijin i se va oferi, inclusiv de la contracandidatul său republican, Mitt Romney, despre care s-a exprimat că are „idei în privinţa locurilor de muncă şi prosperitate, care ar putea ajuta familiile din clasa mijlocie”, conchizând, spre mirarea multora: „Ce vreau e să primesc idei de la el şi să văd dacă există vreo posibilitate de a lucra împreună”. Şi asta în timp ce a continuat să critice în termeni duri poziţia republicanilor vizavi de politicile economice interne! Cu toate că nu sunt un fan al actualului preşedinte american (drept pentru care nici n-am urmărit foarte atent desfăşurarea campaniei electorale din SUA), am fost surprins în cel mai plăcut mod de fair-play-ul de care a dat dovadă Barack Obama şi de eleganţa atitudinii dumisale, încă din seara anunţării victoriei, nesuspectându-l nici o clipă de fariseism sau de promisiuni fanteziste, atunci când anunţa naţiunea că îl va invita pe Mitt Romney la discuţii faţ