Nu e un secret pentru nimeni că UTA e confruntată cu grave probleme financiare. Din nefericire, a devenit obișnuință, precum o știre de la ora 5, unde ți se prezintă o crimă atroce cu atitudinea detașată a unui zgomot de fond. A fost unul măcelărit în propria casă, iar acum urmează meteo, cu Victor Slav, pe a cărui față se citește tristețea, după ce s-a despărțit de diva Anda Adam. Parcă-i mai interesantă faza asta decât știrea cu mortul de dinainte!

Antrenorul Adrian Falub n-a avut viață ușoară la Arad. Sosit aici cu aureola de specialist într-ale promovărilor, fostul fotbalist al lui U Cluj a sperat, probabil, că vara va aduce stabilitatea dorită. Ce poate n-a știut tehnicianul e că noi, arădenii, tot sperăm și sperăm, de atâția ani, că le-am și uitat numărul. De când a căzut fabrica, cu excepția perioadelor Gandolfi și Bara & Sandu, la UTA a fost mereu sărăcie și s-a tot sperat că odată și odată… Au trecut ani și viața s-a schimbat, vorba lui Tudor Chirilă, fratele știți voi cui, iar investitorii (deja a devenit un cuvânt urât!) parcă devin catatonici când vine vorba de UTA.

Suporterii au schimbat diferite stări în ultimii ani. Majoritatea negative – de la ciudă la revoltă, de la tristețe la resemnare și melancolie. Judecând după numărul oamenilor prezenți pe stadion recent, parcă a apărut și indiferența, dar nu e așa. Nu poate fi așa, pentru că absența de la meci a unor fani care nu concepeau viața fără UTA e un simplu refugiu de lângă nefericirea de azi. E nedrept ce s-a întâmplat cu echipa asta, deși realiștii vor spune că așa e viața. Da așa e viața, mai ales în România. Fără să vreau, îmi amintesc de Alexandru Dan, care avusese o seară frumoasă la o Gală Atletico, unde primise și un premiu, iar când a ajuns în fața blocului a fost atacat și jefuit. Sigur, așa e viața…

Falub a reușit, numai el știe cum, să-i facă pe jucători să tragă de