A plecat dintre noi Iura, adică veşnic tânărul şi nemuritorul Iurie Darie, cel talentat şi bun, care ne-a învăţat pe toţi ce înseamnă să ai un suflet mare şi două mâini drepte. Pentru că el nu doar scria, ci şi desena cu ambele mâini. Şi se juca cu copiii, îi distra, îi învăţa cum se apără florile de oile neştiu­toare şi cum se apără planeta de uriaşii baobabi. Când, în cele din urmă, s-a întâlnit cu şarpele şi s-a dus pe steaua lui, un pilot care îl iubea nespus, pentru că el era prinţ şi pilotul era rege, i-a trimis militarii săi pentru onoruri. Ori de câte ori vom privi, de acum încolo, cerul, o stea anume va cânta pentru noi toţi şi ne va încânta. Cu astfel de trăiri l-au însoţit mulţi telespectatori pe Iurie Darie spre mormânt. Nu mică le-a fost, însă, unora indignarea faţă de buletinele de ştiri, care, imediat după vestea dispariţiei marelui îmblânzitor de vulpi („limpede nu vezi decât cu inima“, îi spusese vulpea Micului Prinţ), au transmis, în cor, pe mai toate canalele de actualităţi deodată, imaginea „total nepotrivită“, în slip şi cu perucă, a unui „om al legii“, pe care un bine­voitor dornic să ne distreze o postase pe internet şi alţi binevoitori o di Publicitate fuzau acum frenetic pe micile ecra­ne „fără să le pese de context“. Reacţiile tele­spec­tatorilor au fost dure – pe internet – la adresa televi­ziunilor insensibile şi fără de morală, dar dânsele vor fi consemnat gestul oamenilor ca pe o creştere de rating şi nu ca pe o scădere a respectabilităţii şi a profesionalismului lor în ochii privitorilor. Alte opinii, despre alte subiecte. „Televiziunile ţin să ne demonstreze că pot face telenovelă din orice. Prin telenovelă înţelegând surogate de imagini ale lumii, preferând plimbarea camerei la superficia realităţii. Un recent prilej, mediatizat mai ceva ca superstormul Sandy, este oferit de reclamaţia unei cliente care se plânge televi