Tinereţea lui Arhimede
A întîlnit-o, oare, june,-n
Alexandria, în Egipet,
cînd născocea un cric, un scripet
şi alte alea?... Nu se spune-n
cărţi, dar se poate presupune,
femeia-pasăre fi’nd un
vechi idol, – ce-o făcea pe muza
lui Arhimede, în Egipet;
iar geometrul, suflet bun,
o luă acasă,-n Siracuza,
cînd, după el, dădu lung ţipet.
Femeii-pasăre, se vede,
abia acum, în Siracuza,
că spiritul geometric nu-i e
pe plac, – cînd, orb ca o statuie,
pe ţărmul mării, Arhimede
se-afundă-n sine şi n-o vede,
sporind savoarea amăruie
din pliscul ei, care se vede
că-l zgîndăre, ca să nu uite
că trebuie să se mai uite,
din vreme-n vreme, şi la ea,
ai cărei sîni rotunzi sînt, parcă,
pe carnea ei de catifea,
trasaţi cu un compas de marcă
divină. – Pasărea, şi ea,
încearcă să se facă cerc
de pene,-n juru-i; însă pentru
că nu are un singur centru,
(unul fi’nd ea, – el, celălalt),
nici cercul păsării nu-i cerc
îndeaievea, ci elipsă
ce este un oval cu două
focare; şi,-n elipsă-i cald
ca-n miezu-albuşului din ouă, –
prin care plodul se străvede
ca-n filigrana unei coale...
Ci Arhimede, în eclipsă
simţindu-şi gîndul, dă să scape
dintre penajele cu ape
de-atlaz răsăritean şi moale.
Tinereţea lui Arhimede
A întîlnit-o, oare, june,-n
Alexandria, în Egipet,
cînd născocea un cric, un scripet
şi alte alea?... Nu se spune-n
cărţi, dar se poate presupune,
femeia-pasăre fi’nd un
vechi idol, – ce-o făcea pe muza
lui Arhimede, în Egipet;
iar geometrul, suflet bun,
o luă acasă,-n Siracuza,
cînd, după el, dădu lung ţipet. @N_
