Rar mi-a fost dat sa vad manifestari ca cele de dupa meciul Stelei contra nemtilor, pierdut de ai nostri cu scorul de 1-5. Am descoperit, destul de uimit... bucuria romaneasca...,aceasta notiune neavand absolut nici o legatura cu bucuria in general. Acest tip de bucurie romanesca este foarte des intalnit in randul, mai ales, al "rivalilor", sa zic asa..., adica, daca ai nostri nu ne aduc bucurii, sa ne bucuram cand altii o dau in bara. Oricum, indarjirea cu care s-au bucurat acestia in seara asta, este demna de toate laudele, insa daca si-ar sustine echipele favorite cu inversunarea cu care s-au bucurat de esecul Stelei, atunci sunt convins ca acestea (echipele favorite) nu s-ar mai zbate pe la mijlocul clasamentului, sau nu ar mai fi la cateva puncte de retrogradare. Bineinteles ca am o placere deosebita sa vad ca Steaua si cand pierde, aduce fericire in sufletele unor oameni. Primesc cu placere ironiile, sau "caterincile" (vorba unui prieten), cand e vorba de fotbal, ma amuza, chiar pot sa trec peste delirul salbatic al rivalilor provocat de un astfel de meci , am puterea sa ignor si manifestarile ultrasilor cu circumvolutiunile cerebrale aplatizate...insa niciodata nu o sa pot tolera rautatea si prostia. Inchei cu speranta ca cineva o sa-mi aduca si mie aminte de proverbul ala cu calul, prostul si grija...era o combinatie interesanta. Cele bune!
;) Rar mi-a fost dat sa vad manifestari ca cele de dupa meciul Stelei contra nemtilor, pierdut de ai nostri cu scorul de 1-5. Am descoperit, destul de uimit... bucuria romaneasca...,aceasta notiune neavand absolut nici o legatura cu bucuria in general. Acest tip de bucurie romanesca este foarte des intalnit in randul, mai ales, al "rivalilor", sa zic asa..., adica, daca ai nostri nu ne aduc bucurii, sa ne bucuram cand altii o dau in bara. Oricum, indarjirea cu care s-au bucurat acestia in seara asta, este demna de to
