Medicul ca medicament, culegere de texte ale studenţilor în anul trei la Medicina din Cluj, explorează relaţia doctorului cu profesia şi societatea. Care este imaginea viitorilor medici asupra contactului cu bolnavul şi cu propria conştiinţă, aflăm de la dr. M. Gh. Călin, la Cartea confraţilor.

Sub titlul MEDICUL CA MEDICAMENT (antologie de Dan L. Dumitraşcu şi Crina Roman), Editura Universitară „Iuliu Haţieganu“ publică o selecţie de texte ale unora dintre studenţii de anul trei la medicină – şaisprezece fete şi patru băieţi, care au optat să urmeze cursul de psihosomatică la facultatea clujeană. Sunt texte scurte, solicitate probabil de catedra disciplinei respective, care îşi propun să ilustreze ce gândeşte şi ce simte un viitor medic despre rolul său în relaţia cu profesia şi cu societatea. Tinerii autori expun problema mai puţin din punct de vedere personal, dar dezbat în mod militant şi oarecum critic imaginea medicului în contactul cu bolnavul şi cu propria lui conştiinţă. Această manieră va susţine rezerva de optimism, prospeţime şi candoare de care se poate bucura recenta apariţie editorială. Se preia, în mai toate abordările, figura medicului din cele mai vechi timpuri, se citează frecvent sintagma lui Iuliu Haţieganu, de câteva ori cea a profesorului Dan L. Dumitraşcu, se menţionează în mod repetitiv definiţia OMS despre sănătate, sunt inserate cuvinte postulante din Rogers, Thibon, Watlawick, Bálint Mihály, Alexandre Dumas (tatăl sau fiul – nu ştim) şi din… Buddha. Ceea ce nu e deloc rău. Este, de asemenea, foarte bine că viitorii slujitori ai lui Esculap insistă pentru imaginea de misionar şi de confident a practicianului contemporan, care mai trebuie să fie, în opinia autorilor, blând, răbdător, înţelegător, apropiat, optimist, atent, inimos, bine instruit, distins, calm, discret, conştiincios, respectuos, serios şi amabil. Acest me