Nimic nu evidenţiază mai bine starea jalnică şi perspectivele sumbre ale României decât modul în care politicienii puterii se raportează la singura punte de sprijin economic pe care o mai are această ţară - fondurile comunitare.

Este atât de multă demagogie şi iresponsabilitate în declaraţiile liderilor Uniunii Social Liberale, în special, încât milioane de români, cei ce vor vota peste două săptămâni această alianţă, riscă să înţeleagă exact pe dos esenţa relaţiei noastre cu Uniunea Europeană - şi anume că nimeni nu este obligat, nu are chef şi mai ales nu poate să ne facă bine cu forţa. Că, indiferent cât de bine intenţionaţi ar fi cei ce redirecţionează taxele concetăţenilor lor spre România, ei nu ne pot proteja nici de propria incompetenţă, nici de lăcomia şi nici de abuzurile celor ce ne conduc. Singurii care o pot face suntem doar noi.

Truisme? Pentru oamenii care nu au nevoie să le fie traduse lucrurile de bun-simţ, da. Însă cu siguranţă acestea nu sunt adevăruri evidente pentru cei ce cred că Antonescu şi Ponta le apără interesele prin declaraţiile arţăgoase la adresa Europei.

Când pui presiune pe preşedinte pentru a-l obliga să negocieze cu veto-ul pe masă sumele pe care le vom primi de la Comunitatea Europeană până în 2020, gestul depăşeşte cu mult logica electorală şi dorinţa fierbinte de a-ţi pune principalul adversar într-o postură defavorabilă, intern şi extern. Inevitabil, un astfel de discurs va fi interpretat de oficialii de la Bruxelles, dar mai ales de liderii ţărilor care au făcut posibilă intrarea noastră în UE, ca semn al unei atitudini fundamental antieuropene, nu doar antibăsiste.

Această atitudine nu va trece neobservată şi nici nu va rămâne fără urmări. Iar cei ce vor plăti, în final, preţul ratării şanselor ce decurg dintr-un parteneriat autentic şi profund cu Europa, vor fi exact cei care astăzi se lasă cuprinş