Liberalii sustin libera concurenta exact la fel cum sustin democratia sau proprietatea privata, adica doar in masura in care libera concurenta protejeaza libertatea individuala si respecta principiul libertatii egale. Am ajuns astazi, in mod paradoxal, sa fim nevoiti sa ne reafirmam libertatea tocmai fata de cei care pretind ca o respecta cel mai mult. De aceea voi schita aici o viziune liberala capabila sa resuscite prin reamintire vechiul spirit al libertatii. Niciun liberal nu reduce liberalismul la piata, adica nu reduce libertatea doar la libertate economica. Libertatea economica este doar o specie a libertatii. In plus, orice liberal crede ca cea mai buna forma de organizare sociala e cea care respecta cat mai bine principiul libertatii egale. (De aici decurge bunaoara interesul pentru domnia legii sau pentru sufragiul universal). Acest lucru are mai multe consecinte. Una este ca, pentru liberali, democratia nu este un scop in sine, ci cel mai bun mijloc de a apara drepturile tuturor - ceea ce inseamna ca liberalii nu vor sustine orice forma de democratie si, in plus, ca ei vor sustine democratia doar in masura in care ea este un bun instrument de punere in practica a principiului libertatii egale. O alta consecinta e ca proprietatea privata este, pentru liberali, un instrument de protejare a libertatii individuale. Daca proprietatea privata nu face asta, daca ea ajunge sa fie folosita pentru a incalca principiul libertatii egale, liberalii vor cere faramitarea acelei proprietati pana la punctul in care ea sa nu mai constituie o amenintare si, simultan, sa fie suficienta pentru a proteja inclusiv libertatea proprietarului ei. Atentie insa, "faramitare" inseamna cu totul altceva decat "desfiintare". Desfiintarea proprietatii private e interpretata de liberali ca un atac violent la adresa libertatii individuale. Acesta e motivul pentru care liberalii sustin polit