„Românii nu trebuie să fie îngrijoraţi, pentru că am repus maşina României pe drumul corect”, a zis premierul Ponta la deschiderea unui nou terminal al aeroportului „Henri Coandă”. Dacă tot era pe un aeroport, poate era mai bine dacă vorbea de avioane, nu de maşini, sau de o decolare a economiei româneşti spre înalturi greu de atins.

E bine şi aşa, chiar dacă maşina de care vorbeşte Ponta e mai mult o căruţă trasă de foarte mulţi boi şi condusă de câţiva şmecheri. Treaba asta cu aflarea pe drumul cel bun am auzit-o de tare multe ori şi de fiecare dată mi-am adus aminte de bancul cu melcul şi broasca ţestoasă care mergeau încet pe drumul cel bun, treaba cu încetineala fiind foarte bună, pentru că mergeau în direcţie greşită. Poate că noi am fost mereu pe drumul cel bun, numai că am avut probleme cu direcţia.

De cealaltă parte a baricadei politice, pedeliştii vorbesc despre cum vor reporni ei inima României, inimă care ar bate cam greu de când la conducerea ţării au ajuns useliştii. Theodor Paleologul, un individ pe care-l bănuiesc că s-a născut, metaforic vorbind, cu o cocoaşă portocalie, a plusat puţin afirmând că PDL este, în acest moment, pe post de defibrilator. Teo n-a precizat de ce tip este acest defibrilator, că şi astea-s de mai multe feluri: monofazic, bifazic cu monitor, semiautomat cu monitor, cu afişaj color, automatic, cu meniu şi comenzi vocale în mai multe limbi, manual, cu stimulator cardiac, cu alarmă vizuală sau audio, pentru ambulanţă ş.a.m.d.

Până la urmă, dacă tot s-a stabilit că suntem pe un drum, cred că Paleologul făcea vorbire despre un defibrilator pentru ambulanţă, că dacă eram pe un vârf de munte vorbea despre o sculă medicală pentru alpinişti. Ce nu pricep nici să mă tai, ca să mă poată pansa pe urmă pedeliştii, e de ce dracu’ se căznesc ăştia să repornească o inimă pe care au oprit-o tot ei. Şi mai e c