Cultura politică este respectul constant pe care trebuie să-l acordăm drepturilor altuia. Pentru a câştiga respectul cuvenit al celor din jur, atunci când se consideră maturi politici, este necesar ca politicienii să treacă obligatoriu prin ucenicia politicii, pentru a deprinde cele mai elementare învăţături ale ei.

Trebuie temperat egoismul şi aroganţa, atât de îndârjite, la politicianul român, pentru ca aceştia să se obişnuiască cu un lucru simplu: pe lume nu trăiesc doar politicieni, ci mai suntem noi cetăţenii şi alţii, iar drepturile celor din urmă sunt la fel de scumpe şi reale ca şi ale politicienilor, dacă aceştia vor să se considere fiinţe capabile să gestioneze şi să îndrume statul cu toate instituţiile sale, să pună coeziunea şi solidaritatea naţiei înaintea luptei tuturor împotriva tuturor .

Asistăm în vremurile noastre cum se naşte şi se dezvoltă o societate plină de contraste sociale.Urmare acestei diversităţi de cazne sociale, se ascut luptele pentru interese de tot felul. Aceste contraste, deosebiri, interese opuse, discordii între aşa-zisele grupuri doctrinare politice pot fi micşorate cu ajutorul unor mijloace morale precum cavalerismul şi onoarea în politică, mijloace care să ţină trează, în toţi aceşti luptători politici, conştiinţa unei solidarităţi înalte, care să tempereze, în folosul întregii comunităţi româneşti, toate aceste contraste, toate aceste acţiuni politice agresive perpetui.

Un sentiment politic sănătos, echilibrat şi împărtăşit de toată lumea înseamnă să renunţi, din start, la orice reuşită obţinută prin violenţă verbală, ipocrizie şi minciună şi să cultivi, în schimb, o adevărtă înţelegere faţă de cei care gândesc altfel şi doresc altceva. Înarmat cu înţelepciune şi curaj, fără teama de a greşi, este musai necesar să acorzi, cavalereşte, şi opoziţiei, oricât de tare în gură ar fi aceasta, dreptul la existe