Probabil că nici cei mai înfocaţi suporteri dinamovişti nu sperau într-un aşa dezastru pentru Steaua. Cum nici cei mai devotaţi fani din Ghencea n-ar fi bănuit că pentru ei Arena Naţională se va transforma în Ghencea Militar. Cimitirul, zic. Cât despre pariori, numai de bine celor deştepţi, care au jucat 2, eventual chiar 2/2 (adică pauză / final), categorie în care eu nu m-am încadrat nici de data asta. Spre deosebire de deştepţi, eu am jucat pe o variantă 1 (pe aia riscantă) iar pe alta, cea „sigură”, am jucat 1 x. Ce s-a petrecut pe teren n-are nici o legătură cu fotbalul, cel puţin în privinţa jumătăţii româneşti a combatanţilor. Ăilalţi însă, „nemţii”, adică japonezul, africanii şi sudamericanii, şi-au văzut temeinic de treabă, având de dus la capăt o misiune, identică cu a Stelei: calificarea. Lor le-a ieşit, din cu totul alte motive decât cele enunţate de aceiaşi comentatori imbecili dintotdeauna, care au băgat-o ca de obicei p-aia cu „nemţii nu se opresc niciodată; dau câte pot să dea!”. Nu. „Nemţii” din Japonia ori Ghana n-au în gene spiritul teuton, că n-au cum. Au în schimb ştiinţa jocului şi conştiinţa de profesionist. Ştiu de ce şi pentru ce sunt plătiţi. Ăştilalţi ştiu doar de stăpân, nu de patron în sensul economiei de piaţă. Iar fotbal ştiu exact cât au arătat. Se poate face o paralelă, deloc forţată, cu evoluţia echipei naţionale. Paralelă cu atât mai valabilă cu cât Naţionala e şi ea alcătuită pe scheletul, pardon, pe scheletele Stelei. Că aşa şi arătau alaltăseară: ca nişte schelete care se bălăngăneau dezarticulat în lipsa cărnii de pe ele. Meciul ar fi fost chiar amuzant dacă li s-ar fi întâmplat altora ruşinea asta fără margini. Sunt de-a dreptul curios dacă după tărăşenia asta mai oferă Milan 30 de milioane pe Chipciu ori Arsenal 70 de miliarde pe Chiricheş. Că astea-s sumele pe care mi le tot vântură traficanţii ăia de fotbalişti vopsiţi