Imi aduc aminte cu cat naduf a privit domnul Calin Popescu Tariceanu tradarea grupului Stoica-Stolojan in 2006, tocmai cand era mai mare nevoie de coeziune in sanul miscarii liberale si cat efort a fost necesar pentru mentinerea in sanul PNL a tuturor aripilor si aripioarelor, a tuturor curentelor si gruparilor.
Numai ca memoria nu este punctul tare al politicienilor, iar forta cuvantului dat si chiar onoarea de a face parte dintr-o echipa anume nu sunt la loc de cinste in politica noastra.
Liberali de marca precum Tariceanu, Chiliman, Moisescu... au uitat lectia seniorului Corneliu Coposu pentru care politica insemna austeritate morala, competenta si slujirea celor multi, onoarea cuvantului dat, respectul pentru sine si respectul pentru ceilalti. Toate denota cota de incredere, singura avere adevarata a oricarei personalitati politice.
Parteneri loiali si participare activa
Si-au motivat atitudinea, putin spus rezervata, acuzand unele hotarari ale presedintelui PNL, Crin Antonescu, dar deciziile respective au apartinut in fapt unor foruri conducatoare in partid, fiind luate prin vot sau intelegere tacita.
Nu i-a oprit nimeni pe dumnealor sa participe statutar la luarea deciziei, nici sa-si expuna parerea in cadru organizat. Puteau sa fi incercat astfel sa-si convinga partenerii ca primirea in partid a lui Becali, ori schimbarea din functii a dlor Chiliman, Moisescu... nu sunt cele mai potrivite masuri. N-au facut-o.
Va intrebati ce cauta eminentul si venerabilul istoric Neagu Djuvara in aceasta ecuatie. Ei bine, s-a pronuntat cu vehementa asupra "primitivului". Spre cinstea domniei sale, se considera urmasul unor liberali notorii, al celor ce au faurit Romania moderna, vrand sa puna si azi umarul la propasirea patriei sale.
Fireste, e dreptul oricui sa-si apere optiunea politica, dar,
