„Aşa e politica!”
Se spune că, un domn sindicalist, devenit peste noapte ministru, visa la un post de senator. Şi, ministru fiind, i s-a făcut „moftul” de a candida pe un colegiu care nu i se cuvenea lui. Atunci când i s-a reproşat nedreptatea, scuza a fost: „aşa e politica”. Acum, încolţit de ANI, ministru se plânge în comunicate că i s-a făcut o nedreptate şi caută argumente şi scuze pentru asta. Răutăcioşii au găsit deja răspunsul: „Aşa e politica”.
Senatorul antigravitaţional
Evrika! Există antigravitaţie! A fost descoperită de senatorul Liviu Titus Paşca. După ce a „uitat” să treacă venitule soţiei încasate de la propriul cabinet senatorial, Paşca a revenit cu o declaraţie de avere corectă, anunţând că efectul omisiunii sale, care pe lege înseamnă „fals în acte” e şters. Convenabil, nu? Oare alegătorii de ce nu pot reveni asupra deciziei de vot?
Cine e pe primul loc?
Un cititor nemulţumit ne-a trimis la redacţie o întrebare: „Dragă redacţie, vă rog să-mi răspundeţi a cui campanie vi se pare mai penibilă, dintre cei doi Liviu Pop şi Paşca?”. Am considerat că răspunsul trebuie analizat după 3 criterii: slogan, realizări şi logică. La primul criteriu, ambii stau la fel de bine, sau mă rog, de prost. Pop se crede „vocea Maramureşului la Bucureşti”, iar Paşca îndeamnă: „Curaj! Du schimbarea până la Victorie”. La al doilea criteriu, diferenţa dintre competitori e că deşi nu au făcut nimic palpabil, Pop cel puţin se laudă. Iar al treilea criteriu îl pică amândoi cu brio. Deci, spuneţi voi, cine să ia coroniţa?
Onoarea, cât e onoarea?
Un senator cu pretenţii de intelectual din Maramureşul Istoric, tot vorbeşte în stânga şi-n dreapta de doctrine şi candidaţi. Senatorul uită însă că Dreapta înseamnă şi onoare, respectarea cuvântului dat şi ...plata datoriilor electorale. D
