Trei victorii consecutive pentru Rapid e deja prea mult ca să fie adevărat. Descris de atâta amar de vreme ca fiind farmecul vieţii, întreaga suflare giuleşteană pare a naşte o nouă familie, una aflată în criză, cu "capul" acesteia rămas fără loc de muncă, şomer, cu o singură strategie pe termen lung: prudenţă şi continuitate. Peisajul este unul uşor de observat sub Pietricica, la Piatra Neamţ, unde la câteva grade peste plus, elevii lui Costel Enache luptă pentru a scăpa de poziţiile înfierbântate ale clasamentului. Sunt două tactici diametral opuse. E uşor de văzut chiar şi din telegondolă.
Gazdele, cu o apărare înaintată menită să speculeze orice eroare a vişiniilor, aşteaptă contraatacul pentru a porni pasele lungi peste linia mediană adversă. Un lucru normal, statistica nu e de partea lor, ba chiar are două cifre: de 10 ani nu au mai bătut-o pe Rapid acasă şi nu sunt dese momentele în care o poţi găsi într-o astfel de stare de imponderabilitate. Prima repriză este una de tatonare pentru cele două formaţiii, cu giuleştenii apărându-se grupat, fără a se complica prea mult. Lipsa de inventivitate a moldovenilor vine în avantajul lui Grigore & Co., dar nu specifică prea mult această situaţie. Şuturile încercate la ghici de către Monroy după scurtele incursiuni ale lui Stana sunt singurele ocazii notabile din primul act.
Trupa veche, lăsată pe bancă
La ieşirea de la cabine, fotbalul-spectacol nu este unul dintre obiectivele celor două combatante. De înţeles pragmatismul gazdelor, Rapidul nebun unde este? La o simplă privire spre banca tehnică condusă de Rada, Codrea , Surdu şi Rui Duarte sunt piese de schimb într-un angrenaj obosit şi lipsit de vlagă. Poziţia giuleştenilor mulţumiţi cu un egal, contrastează puternic cu mulţumirea Ceahlăului cu un punct, care ar putea conta enorm în retur. Se termină 0-0, un scor rotund dar drept şi mulţumi