Dacă citeşti literatură, nu o faci pentru a deveni mai bogat, ci pentru a cultiva în tine ceva care nu poate fi tradus în bani şi care nu se vede ca o haină scumpă, bună să sclipească sub lumina reflectoarelor.

Zâmbiţi deja, nu? În lumea în care trăim, când vine vorba de ei, oamenii simt nevoia să-i ia peste picior. Idealiştii sunt consideraţi nişte indivizi cu capul în nori, fără simţ practic, nişte loseri până la urmă. „Idealist" a devenit în România de astăzi un cuvânt peiorativ.

Cei care au succes şi se bucură de statutul de model în ochii poporului sunt pragmaticii sau, în limbajul din cartier, şmecherii. Cei care-şi cunosc interesul. Cei pentru care lumea îşi exprimă admiraţia prin zicerea „sunt daţi dracului!". Cum poţi să acţionezi dezinteresat în România de astăzi, fără să-ţi iasă şi ţie ceva, acolo, fără să te învârteşti de vreun avantaj? Ai fi un fraier - şi cine-şi doreşte să fie catalogat astfel?

Scena publică de la noi este populată de şmecheri. Ei ies în faţă, ei sunt daţi de exemplu, ei ne conduc.

Afacerişti sau politicieni - ei sunt cei care defilează umflându-şi pieptul la televizor sau prin înaltele foruri ale ţării. şi, astfel, ai impresia că ei sunt singurul tip uman existent în ţara asta, că persoanele care aspiră spre un ideal (cei care erau definiţi altădată prin cuvântul „idealişti") au dispărut cu totul de pe meleagurile noastre.

Din fericire, nu este chiar aşa. şi am putut vedea asta la Târgul de Carte Gaudeamus - un loc unde oamenii vin fără să fie animaţi de dorinţe de profit sau de sete de putere. Dacă citeşti literatură, nu o faci pentru a deveni mai bogat, ci pentru a cultiva în tine ceva care nu poate fi tradus în bani şi care nu se vede ca o haină scumpă, bună să sclipească sub lumina reflectoarelor. Nici măcar cei care produc literatură în România, scriitorii, nu o fac pentru a se căpătui. Nu numai că nu