Şi a fost marea întâlnire la nivel înalt pentru stabilirea bugetului Europei din următorii şapte ani. Declaraţii pline de speranţă, din care nu lipseau coeziunea şi competitivitatea, au umplut paginile ziarelor şi ecranele televizoarelor.
Liderii europeni - mai mari, mai mici sau chiar insignifianţi de-a dreptul - au purces către Bruxelles pentru a împărţi nimicul. Şi au reuşit.
Michael Burry, unul dintre puţinii investitori care au văzut adevărata dimensiune a problemelor finaciare globale în urmă cu mulţi ani, a fost invitat să ţină un discurs la încheierea unei noi promoţii la University of California. "Când cei îndreptăţiţi se aleg singuri, petrecerea se accelerează, iar mahmureala brutală este inevitabilă", a declarat Burry, condensând într-o singură frază adevărata faţă a aşa-ziselor democraţii occidentale.
Jose Manuel Barroso a deplâns impasul bugetar european printr-o declaraţie demnă de cele mai bune spectacole de comedie: "Nimeni nu mai discută despre calitate (n.a. a capitolelor de cheltuieli bugetare), totul se reduce la tăiaţi, tăiaţi, tăiaţi."
Oare când vor recunoaşte autorităţile europene că nu o fost vorba niciodată despre calitate în alocarea fondurilor europene?
Analistul financiar Mike Shedlock, de la Sitka Pacific Capital Management, arată că "subvenţiile agricole sunt o glumă, destinate doar susţinerii fermelor ineficiente din Franţa pe seama creşterii costurilor pentru toţi ceilalţi". În opinia sa, toate subvenţiile agricole trebuie eliminate complet.
"De ce trebuie ca Marea Britanie sau alţii să contribuie la construirea infrastructurii din Polonia?", se mai întreabă, pe bună dreptate, Shedlock.
Într-un articol recent de pe site-ul BBC, se arată că "ţările care depind puternic de finanţările europene, inclusiv Polonia şi vecinii săi, doresc menţinerea sau creşterea nivelului actual al cheltuielilor".
