„U” şi CFR au oferit goluri şi spectacol în tribune. Universitatea nu a primit încă răspunsul salvator.

Credeţi în miracole? Îmi veţi replica să discutăm chestiuni serioase, că nu aveţi timp şi chef pentru poveşti de adormit copiii. Bine, dar atunci cum vă explicaţi că, exact în momentul cînd fanii din peluza Universităţii ridicau coregrafia dedicată lui Iuliu Haţieganu, arbitrul a dictat penalty şi Viorel Dinu a mai păcălit un portar? O coincidenţă? Sau încă un semn că sfârşitul nu e aici, nu în acest joc, nu cât timp vor mai avea glas fanii care au venit să-i ureze „La mulţi ani" Universităţii. Au trecut 93 de ani de la naşterea echipei lui Ivansuc, Guga, Mircea Luca sau Remus Câmpeanu şi numărătoarea continuă. Orele trec acum mai greu, fiecare minut e un semn de întrebare, fiecare zi e o tortură pentru cei care aşteaptă în zadar o veste bună. Gestul de la finalul partidei, când reprezentanţi ai Rezistenţei le-au dăruit jucătorilor suma de bani strânsă prin chetă, merită povestit celor cu dare de mână din Cluj.

Dacă mai aveţi inimi şi nu doar instalaţii de pompat sânge, v-a emoţionat incredibilul videoclip prezentat pe tabela de marcaj înaintea partidei. „Pomul vieţii creşte mândru/Unde spiritul e viu/Luminează iar salvarea /Cerul gol şi cenuşiu", sunt câteva dintre versurile formaţiei "Colibri" care au însoţit imaginile din albumul de familie al Universităţii. Probabil că fraţii Bultoc au urmărit meciul la televizor. Dacă nici acum nu s-au convins că merită să vină la Cluj, atunci să nu mai vină! Universitatea are nevoie de un management profesionist şi de conducători cinstiţi cu echipa, pentru ca scânteia ce a fost aprinsă în 1919 să se transforme în vâlvătaie.

Meciul nu a oferit surprize, deznodământul a fost logic. CFR a început cu rezervele unei formaţii din Liga Campionilor, „U" a trimis în iarbă fotbalişti neplătiţi de şase luni. Fără re