„Vai, dacă ştiam că o să mă-mbolnăvesc de puşcărită cronică, efectuam zilnic exerciţii de libertate!” Pentru cei care se roagă, seară de seară, la icoane să le dea pronia cerească zile cât să depună şi ei la catafalcul lui Ion Iliescu măcar un trandafiraş sau doi, avem două veşti. Aia rea e că Ion Iliescu e sănătos tun, deci respectivii trebuie să mai bage şi nişte mătănii ori un post negru, ceva, ca să le fie ascultate rugăciunile. Aia bună e că Năstase, în schimb, nu se simte prea bine. După cum au putut afla participanţii la lansarea cărţii lui, „Exerciţii de libertate”, fostul premier e grav bolnav. Şi-a descoperit, stând la puşcărie, simptomele unei noi maladii contemporane: pierderea libertăţii. Deci omul n-are gastrită, nici nu i s-au umflat prostata, pipota sau ficatul şi nici nu i s-au atrofiat ouşoarele alea multe, cum li se întâmplă, de obicei, şmecherilor trimişi după gratii, ci şi-a pierdut libertatea. Dar tot Năstase recunoaşte: şi-a îngrădit singur libertatea. Aşa cum împătimiţii după mahoarcă trag în piept ca bezmeticii, deşi doctorul le zice să lase ţigara, cum alcoolicii ajung să bea şi parfumurile nevestei ca să-şi potolească setea de grade, aşa şi Năstase şi-a bătut joc de libertatea lui, încercând să ascundă faţă de cei dragi lui „suferinţele, umilinţele şi trădările acestor ani”. Şi dacă încă nu vi s-a umplut curul de lacrimi la auzul unor asemenea cuvinte măreţe, bolnavul Năstase mai are şi altele, i-auziţi: „Descopăr cu neplăcere că România a început să fie un fel de cuib de cuci, în care pacienții se bat între ei, izolându-se de lumea din afară”. Zguduitor, este? Bine, chestia aia cu cuibul de cuci cred că i-a fost inspirată de experienţa din închisoare, că unde în altă parte să mai găsească el atâţia cuci la un loc? Dar Năstase, aşa bolnav cum e, nu se dă bătut în faţa cumplitei maladii caracterizate, între altele, de bufeuri sub duş şi de a