=acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare=

Dacă Traian Băsescu a lansat sintagma de preşedinte-jucător, Crin Antonescu are acum şansa să devină primul preşedinte-visător din istoria românilor. Se pare că, atunci când nu se răţoieşte surescitat la Angela Merkel sau când nu are fantezii tiranice în care Parlamentul biciuieşte nestingherit Constituţia, premierul Victor Ponta are un discurs mai degrabă plictisitor, cu un efect de-a dreptul soporific pentru cei din jur. Altfel nu se explică somnul de frumuseţe în care s-a adâncit ieri fostul preşedinte interimar (vezi aici). “Mă scol când vreau!”

http://www.realitatea.net/antonescu-doarme-in-campanie-a-atipit-in-timpul-discursului-lui-ponta_1059533.html?utm_source=Cub-Homepage&utm_medium=Clicks&utm_campaign=trkweb

Dacă ne gândim însă mai bine, oboseala lui Antonescu poate fi de înţeles. E normal să mai tragă preşedintele PNL-ului câte un pui de somn dacă – aşa cum a declarat el însuşi – doarme doar cinci ore în fiecare noapte. Poveşti de adormit copiii, ar spune oamenii răi, noi însă nu vom da dovadă de cinism şi îl vom crede pe cel de-al doilea om în stat. Felul în care îşi petrece însă celelalte nouăsprezece ore din zi rămâne totuşi una dintre tainele întunecate ale universului: Crin al nostru nu trece aproape niciodată pe la Senat, cu toate că este chiar preşedintele acestei prealăudate instituţii; de citit, citeşte chiar mai puţin decât Băsescu, ceea ce e o performanţă remarcabilă; engleza cu siguranţă nu o învaţă, ca dovadă că s-a împotmolit la un nivel de şcoală primară din Isaccea, ză mazăr end ză fadăr of, însoţit de gesticulaţii nervoase.

Crin e un mister. Ne spunea la o dezbatere prezidenţială din 2009 că îl apreciază pe Tudor Chirilă de la Vama Veche, deşi solistul a declarat ulterior că nu doreşte să devină un instrument electoral. Probabil însă că Antonescu îl apre