În lipsa tot mai evidentă a şanselor electorale şi pitulaţi în spatele cordului pe care l-au monopolizat sugerând că reprezintă ţara ajunsă aproape de infarct, de unde numai ei ar putea s-o resusciteze, deşi tot ei au dus-o la poarta cimitirului, pedeliştii, deveniţi ARDeişti, îşi duc campania târâş-grăpiş. Năclăind-o cu fumigenele disperării şi cu Traian Băsescu la toartă, s-au pornit să-i cădelniţe pe puţinii credincioşi ce le-au rămas, ici-colo, prin puţinele parohii portocalii, cu abureala că Victor Ponta nu va rămâne premier oricare va fi rezultatul parlamentarelor din 9 decembrie. Numai că, o fi având tătucul lor curaj, dar nu într-atât de mare încât să-şi asume furcile caudine ale unui al treilea referendum care l-ar duce la demitere sigură.

Cu disperarea condamnaţilor pe veci, le-a trecut mai nou prin mintea bolnavă prostia de a lansa că s-a pus la cale un puci în interiorul PNL, care la capătul alegerilor parlamentare să răstoarne rezultatele. Şi, consecinţă de neevitat, să destrame USL, spre marea satisfacţie a lui Traian Băsescu, care “pohteşte” de mult această soluţie, salvatoare pentru sine şi pentru cei dragi lui.

Fără să o poată cineva suspecta de prea mare înţelepciune, o fostă ministresă pedelistă, cu nume inutil de ţinut minte, s-a trezit repetând papagaliceşte ceea ce în mod sigur a auzit de la cei care uneltesc fără să o bage în seamă. Anume că, nu numai pentru PDL, ci şi pentru România, ar fi benefic după parlamentare un concubinaj politic între democrat-liberali şi liberali, cu condiţia ca Crin Antonescu să lipsească din combinaţie sau cel puţin să fie marginalizat. Aceeaşi idee s-a conturat recent când angajatul unui ziar de dreapta străvezie şi neîndemânatică l-a provocat insistent pe Călin Popescu Tăriceanu pentru a afla dacă fostul lider al liberalilor se mai gândeşte la fotoliul de la Cotroceni. Dar, după cum se ştie