Reuniţi la Bruxelles pe 22 şi 23 noiembrie, liderii celor 27 de state membre ale Uniunii Europene nu au putut ajunge la un acord privind viitorul buget comunitar pentru perioada 2014-2020. Şi, imediat ce vineri seară s-a anunţat încheierea fără vreun rezultat a reuniunii, mulţi comentatori au început să vorbească despre un eşec. Dar chiar să fie vorba de un eşec, aşa cum titra presa vineri seară şi sâmbătă dimineaţă? Ori poate un respiro pentru o abordare mai raţională? Decât un buget puternic viciat şi ineficace, rezultat din puseul egoist, populist sau naţionalist al politicienilor tentaţi de jocul facil al antieuropenis-mului, mai bine o amâ-nare de două luni. De altfel, şi Herman van Rompuy şi Francois Holland, spre exemplu, au relativizat aşa zisul eşec, vorbind, primul de un "posibil acord la începutul anului viitor", deoarece s-ar fi observat deja "un grad suficient de convergenţă potenţială", iar preşedintele francez considerând că "acest Consiliu a fost util şi a corespuns unei etape pentru găsirea unui acord asupra viitorului buget". Şi aceasta pentru că aproape nimeni nu se aştepta la un acord cu ocazia acestei întâlniri.

Singurele ţări membre care nu mai participaseră direct la această echilibristică politico-mediatică a negocierii bugetului european erau Româ-nia şi Bulgaria, care în 2006 nu erau încă membre ale UE. Iar acum, cel puţin în România, unde alegerile parlamentare scurt-circuitează orice dezbatere rezonabilă, discuţia privind bugetul european a fost instrumentalizată mai întâi de Traian Băsescu, pentru a-l pune într-o situaţie defavorabilă pe Victor Ponta, pentru ca apoi din urmă să încerce să profite electoral de complicaţiile de la Bruxelles. Şi pe plan intern armistiţiul de la Bruxelles este profitabil şi pentru Băsescu, care nu poate fi acuzat că a cedat în faţa Angelei Merkel, şi pentru Ponta, care a reuşit să puncteze într-un domen