Născut în comuna Pantelimon de la marginea Bucureştiului, în vara anului 1912, într-o familie evreiască ce făcea parte din mica burghezie a vremii, Nicu Aureliu Steinhardt a primit din copilărie o educaţie aleasă. Tatăl său, Oscar Steinhardt, era inginer cu o înaltă pregătire profesională şi intelectuală, cu studii făcute în Elveţia la Zürich, unde fusese coleg cu Albert Einstein, fapt pentru care a ţinut ca şi unicul său fiu ce i l-a dăruit Dumnezeu să înveţe la cele mai înalte şi importante şcoli ale vremii. Astfel, după ce a urmat şcoala primară „Clemenţa” din comuna Pantelimon, s-a înscris la Liceul Spiru Haret, care era printre cele mai prestigioase şcoli de cultură generală ale vremii. Printre colegi amintim pe : Alexandru Ciorănescu, Rafael Cristescu, Constantin Noica, Alexandru Paleologu, Dinu Pilat, Mircea Eliade ş.a. Aşa cum putem afla din autobiografia pe care a lăsat-o Mănăstirii Rohia, familia lui era într-o relaţie de prietenie cu familia preotului ortodox din Pantelimon şi se vizitau reciproc. Apropierea dintre cele două familii a avut o mare influenţă asupra formării religioase a copilului, şi, mai târziu, a tânărului Nicu Aureliu. El a fost atras din copilărie de clopotele bisericii din Pantelimon şi de colindele tradiţionale româneşti. În Jurnalul Fericirii scrie:”Clopotele au fost aşadar primul semnal, declanşatorul iniţial al ursitei mele duhovniceşti…” La şcoală a urmat religia ortodoxă, iar părinţii au fost de acord. Astfel, prin vizitele frecvente pe care le făcea familiei, Preotul Georgescu a prins simpatie faţă de el şi i-a insuflat sentimente de dragoste faţă de Ortodoxie, iar, pe de altă parte, ora de religie ortodoxă, care o făcea cu acelaşi preot înzestrat cu mult har, şi atmosfera din şcoala românească au alimentat şi au sporit sentimentele de dragoste faţă de români şi faţă de credinţa lor. Atunci a început de fapt frumoasa poveste de d