Dacă nu urmăreşti emisiunile electorale îţi vine să şi uiţi că sîntem în campanie (un articol din România Liberă redă o secvenţă din această atmosferă de apatie şi non-combat; ne-a trebuit acest imbecil sistem uninominal, acum suportăm consecinţele). Afişele stradale ce se mai străduie să atragă atenţia că peste două săptămîni sînt alegeri, dar nici ele cu prea mult succes.

În această încercare de a mai însufleţi puţin alegătorul, probabil, unele afişe ale ARD poartă într-un colţ inscripţia “Candidat nou”. De ce această noutate a candidatului este un avantaj, un potenţial motiv în plus de atractivitate pentru alegător? Nu există alt răspuns logic aici decît acela că experienţa politică se asociază intrinsec cu rezultate proaste pentru alegător, că sistemul actual corupe inevitabil.

Dar acest aparent mesaj anti-sistem este, evident, o glumă. Şi dacă cei cîţiva “candidaţi tineri nepătaţi de politică” ar avea insinctul de a face altceva decît seniorii lor (ceea ce probabil nu e cazul), pînă la urmă ei sînt livraţi sistemului pentru a fi formataţi de acesta, nu în alt scop. Atîta timp cît aparentul mesaj anti-sistem nu explică de ce sistemul produce în mod automat rezultate proaste pentru alegători şi nu oferă o soluţie pentru asta, totul e doar mascaradă ieftină.

Nu doar pretenţiile anti-sistem ale partidelor mari sînt astfel. Veşnicul proiect al unui partid de tineri nepătaţi necorupţi specialişti idealişti etc (cum ar fi, de exemplu, proiectul de partid al lui Cristian Ghinea de acum un an) care să vină şi să schimbe sistemul politic nu este nici el, de fapt, anti-sistem. Pentru că soluţia de fond a acestui proiect este infantilă: să înlocuim acei oameni răi prin nişte oameni buni. Or e clar că, prin asta, proiectul partidului curat nici măcar nu se apropie de a explica în ce constă problema esenţială a sistemului, cu atît mai puţin să ofere o solu