Timpul se rostogoleşte. Este sigurul element din univers care nu-şi poate schimba sensul. La viteza luminii (conform teoriei relativităţii) timpul se opreşte. Ei bine, se pare că, acceleratorul de particule de la Geneva a reuşit să înregistreze elemente subatomice care au depăşit viteza luminii. Asta să însemne că vom putea întoarce vremurile înapoi? Pentru noi românii ar fi extraordinar deoarece am lua cea mai bună decizie, dacă ni s-ar oferi (totdeauna) a doua şansă (dă-ne nouă Doamne mintea de pe urmă!). Speram eu, poate şi mulţi alţii, că după 12 ani vom asista la o confruntare în campania electorală care să ne antreneze şi pe noi, cei din tribună, pe dezbateri privind problemele care ne interesează, pe modalităţile posibile de rezolvare, pe dimensionarea logică a orizontului aşteptărilor. Evident, să ne transmită şi formulele prin care încrederea în clasa politică să nu scadă până aproape de zero, că ceea ce se întâmplă pe la DNA duce cam într-acolo. Ultimul conflict (care ne va consuma cel puţin toată săptămâna) este cel legat de Consiliul European pentru aprobarea bugetului european pentru 2014-2020. De ce o fi fost nevoie de încă o poveste care nu duce nicăieri? Bătălia electorală trebuia întreţinută. Matrapazlâcurile cu blaturile şi aranjamentele, între o parte a USL şi ceilalţi, trebuiau acoperite. Şi atunci a fost creat conflictul. Deoarece liderii APR, parcă resemnaţi că vor pierde alegerile la scor mare, lipsesc total de pe ecranele care radiază electoratul, trebuia găsită altă ţintă. Aceeaşi: Traian Băsescu. Din prea multe motive (unele cu logica lor) Băsescu a preferat să participe el şi nu premierul la eveniment. Chestiunea a fost trecută cu vederea. Lucrurile s-au precipitat când guvernul a impus o anumită poziţie (dreptul de veto) în oricare variante (înafara celei iniţiale de 1.025 mld euro, propusă de Comisia Europeană) de aprobarea bugetului