EI MERITĂ ROMÂNIA.

De astăzi gândul vă provoacă pe toţi să cunoaşteţi poveştile unor oameni cu adevărat excepţionali, poveştile unor luptători, ale unor români - din cei 19.042.936 câţi mai sunt în ţară -, care nu se lasă prinşi în statistici. Care nu se dau bătuţi, care nu spun "nu se poate".

Ei sunt modele şi dau speranţă că-n ţara asta curajul, dăruirea, munca, muzica, iubirea pot transforma un vis într-o realitate.

De ce am început campania cu povestea de mai jos? Pentru că nouă, Costel Pîrnău ne-a dat putere. Şi Da, ne-a inspirat. Şi Da, ne-a dat curaj.

Ştiindu-i povestea zidarului simplu din Timişoara, am înţeles că-n viaţă poţi răzbi doar cu o mână şi că, indiferent de preţ, ea merită trăită.

Chiar dacă nu ai lumină ori rabzi de foame, cum i s-a întâmplat unei violoniste de doar 9 ani din Piatra Neamţ.

Chiar dacă n-ai ce să pui pe masă unor suflete în fiecare zi, asemeni preotului din Urlaţi.

Chiar dacă îl înlocuieşti pentru o clipă pe Dumnezeu şi le arunci oamenilor speranţă şi hrană din cer, asemeni poliţistului Marian Cojocaru.

Chiar dacă descoperi materie cercetând Universul, asemeni Aurorei Simionescu, românca de la NASA.

Chiar dacă schimbi siguranţe într-o staţie de metrou când eşti campioană la arte marţiale, precum Cristina Mihalcea.

Ba chiar şi atunci când viaţa îţi dă la propriu pumni în cap, într-un orfelinat copil fiind, iar mai târziu câştigi medalii, ca Steluţa Duţă.

EI MERITĂ ROMÂNIA. Şi Da, vă invităm să-i cunoaşteţi.

Ce mai poate aştepta de la viaţă un tânăr de 17 ani, căruia i s-au amputat ambele picioare şi braţul stâng după ce a ajuns sub roţile tramvaiului? "Totul!" a ţipat înlăuntrul lui Costel Pîrnău cu o tărie formidabilă de caracter.

Şi a luat viaţa de la capăt învăţând, din nou, să facă primii paşi. S-a ridicat în picioare, "încălţat" în proteze, a ple