Dictatura lui Bela Kuhn dura de jumatate de an. Jumatate de an in care politicile oranduirii bolsevice au adus la naruirea tarii. Intr-o ultima incercare de a recapata sprijinul popular, dictatorul isi struneste armatele impotriva cehoslovacilor si romanilor, vrand sa reintregeasca Ungariei provinciile pierdute dupa Primul Razboi Mondial.
In vara lui 1919, dupa o campanie de numai trei saptamani, cehoslovacii sunt infranti. Cu ei subjugati, intreaga putere militara a Ungariei a putut fi apoi dezlantuita impotriva armatei romane ce se apara de-a lungul Tisei.
Reprezentantii celor patru mari puteri de la Conferinta de Pace de la Paris se dovedesc ingaduitori fata de Bela Khun, fiind dispusi chiar sa reduca din pretentiile teritoriale ale Romaniei, in schimbul cooperarii conducatorului bolsevic, incalcand astfel conventia semnata cu tara noastra in 1916.
In acest fel, hotarul dorit pe Tisa, cel fagaduit prin Tratatul de la Bucuresti, ne era luat. Insa, cand guvernul roman primeste instructiuni de la Paris ca trupele sa fie retrase de pe Tisa si sa fie aduse pe noile granite, el raspunde ca o va face, dar numai dupa demobilizarea armatei unguresti.
O provocare ingenioasa ce-l punea pe Bela Khun in situatia dificila de a-si lasa la vatra fortele militare la indemnul inamicului, un lucru de neconceput in vreme de razboi.
Reluarea ostilitatilor de armata ungara
Incalcand vointa Conferintei de Pace, dorind sa transeze definitiv conflictul cu romanii, Bela Khun ordona trupelor pe 20 iulie sa reinceapa luptele, dandu-se atacuri aupra pozitiilor armatei romane de pe Tisa.
Succesele initiale au fost de-a dreptul surprinzatoare. Bela Khun a fost atat de increzator intr-o mare victorie incat trimite o telegrama prim-ministrului francez Georges Clemenceau, spunand ca i-a zdrobit pe romani.
@N_P
