Subiect fierbinte şi,deopotrivă dureros, “Dosarul Basarabiei”, care, prin aşa-numitul “conflict transnistrean” a căpătat acute rezonanţe în conştiinţa publică a zilelor noastre, a fost, nu o dată, abordat  fie într-o viziune istoricistă, mai degrabă sentimentală, fie într-una excesiv politizată, totul petrecându-se în funcţie de interesele geopolitice ale unui anume partener de discuţie. Ne lipsea, însă, o abordare riguroasă, bazată pe o documentaţie solidă, adusă “la zi”, a temei. Ceea ce au făcut Ioan Popa şi Luiza Popa într-o lucrare cu adevărat de referinţă: ”Românii, Basarabia şi Transnistria”(*) apărută recent într-o a doua ediţie revăzută şi completată.

 Fapt semnificativ, în prefaţa primei ediţii(2009), prof.univ. dr. Adrian Năstase punea în evidenţă tocmai caracterul incitant şi complex al investigaţiei, atrăgând, totodată, atenţia asupra capcanelor şi provocărilor cu care autorii au avut a se confrunta. La rândul său, scriitorul Nicolae Dabija, Membru de Onoare al Academiei Române, scria că este o carte “care va ajuta la regăsirea de sine a neamului românesc din Basarabia şi Transnistria”. Aşadar, o fericită întâlnire între demersul ştiinţific prin excelenţă şi generoasele ţeluri ale educării patriotice. “Trebuie să ne amintim şi să învăţăm din lecţiile trecutului” - notează autorii în “Cuvântul înainte” la ediţia în limba rusă a cărţii(2010) şi adaugă cu deplină îndreptăţire: ”Într-o epocă extrem de zbuciumată, când mulţi vorbesc despre pericolul unui haos la scară planetară, nevoia de încredere şi comunicare între popoare este esenţială pentru a înfrunta împreună provocările viitorului.” 

Două ar fi, cred, motivele care au făcut necesară această nouă ediţie a cărţii. Pe de o parte, evoluţiile din ultimii ani din Basarabia şi, în special, din Transnistria, iar, de pe de alta, declasificarea unor documente de arhivă aparţinând unor (an