Mulţi dintre noi suntem dezamăgiţi de presa românească. Nu ne mai uităm la televizor, nu mai cumpărăm ziare, poate mai citim articole online. În tot acest timp, în mass-media ia amploare un fenomen pe care avem obligaţia să-l cunoaştem şi să nu-l tolerăm: violenţa împotriva femeilor a devenit divertisment. Este exploatată şi oferită publicului drept distracţie. Violul şi violenţa domestică sunt o marfă bună pentru jurnaliştii români. Goana după senzaţional a atins cote alarmante, degradante şi intolerabile.
Violența împotriva femeilor este un fenomen social extins în România. 12.000 de cazuri de violenţă s-au înregistrat anual în ultimii trei ani iar cazurile de viol au crescut de la an la an cu aproape 9%. Acestea sunt doar cazurile raportate. Cifrele reale sunt mult mai mari, într-o cultură care tolerează violența împotriva femeilor și descurajează raportarea violenței și agresiunilor sexuale.
Prin superficialitatea cu care tratează fenomenul, prin tabloidizarea şi transformarea violenţei împotriva femeilor în divertisment, mass-media contribuie la întreţinerea şi promovarea acestei culturi a violenţei:
- Prezentarea poveştilor de violenţă în familie în mod senzaţionalist, ca incidente izolate, deşi de cele mai multe ori victimele îndură luni sau ani de abuzuri. Mass-media ratează miza contextualizării şi prezentării violenţei ca fenomen social, cu cauze, efecte şi măsuri de prevenţie.
- Imposibilitatea victimelor de a se raporta la ceea ce văd în presă: pentru majoritatea, conceptul de violenţă domestică aşa cum apare în presă este străin. În afară de crime şi acte de brutalitate extremă, celelalte abuzuri asupra femeilor nu sunt relatate. De multe ori experienţa de acasă este diferită. Victima poate avea un sentiment de alienare, de singurătate şi de renunţare. Nu există modele în jur care s-o facă să se decidă să iasă din situaţia de vi
