Vinerea neagră este un nou concept de vânzare, venit ca de obicei de peste ocean, ca să deschidă buzunarele tuturor, e drept, din ce în ce mai goale. Am introdus şi noi această zi în conştiinţa cumpărătorului autohton, prin toate mijloacele publicitare posibile, iar Steaua s-a gândit chiar să le-o ia înaintea americanilor cu câteva ore, reuşind pe Arena Naţională să creeze o perfectă joie neagră, dintr-o sărbătoare ce n-a durat decât câteva minute.
Entuziasmul total a generat o stare de euforie, cu gândul că «roş-albaştii» se vor califica înainte de termen în primăvara europeană, n-a ţinut cont tocmai de cel mai important element, adversarul numit Vfb Stuttgart. Un conglomerat de valori, motorizat de concernul care produce limuzinele acelea care au stea cu trei braţe pe botul lor lung sclipitor, care avea nevoie de victorie pentru a justifica bugetul uriaş de care beneficiază.
Ba, pe deasupra sunt şi nemţi, chiar dacă pe teren sunt reprezentanţi ai mai multor continente. Şi şvabii veniră şi-n 30 de minute tăvălugiră gazonul mâncat de molii al Arenei Naţionale cu tot cu steliştii din faţa lor, cărora le-au dat o lecţie de pragmatism fotbalistic.
Nu vreau să amintesc toate momentele unui coşmar în care este implicată o echipă românească, dar mă gândesc din nou cât de naivi putem fi să considerăm că o calificare se obţine pe teren şi nu în presă sau în tribune?
Sigur că „ezistă” explicaţii: că ne-au luat repede, că le-a intrat tot, că a fost o joie neagră ş.am.d., dar poate că trebuie să realizăm că de cât investeşti cam tot atâta obţii, ba chiar câteodată mai puţin şi rareori mai mult, pentru că afacerile bune nu-s pe toate drumurile.
Steaua, la ora actuală, nu-i un „business” falimentar, dovadă că-n campionat se distrează, iar în grupa E a Europa League a fost şi încă mai este la un pas de calificare, e drept, mult mai dificil, pent
