Consiliul European dedicat dezbaterii Cadrului Financiar Multianual al UE pentru anii 2014-2020 s-a incheiat asa cum anticipam, printr-un esec. Proiectia bugetara pregatita de presedintia Consiliului sub influenta principalilor contributori neti – in special a Germaniei – a cazut sub greutatea opozitiei organizate de grupul „prietenilor coeziunii”. Rolul reprezentantului Romaniei in cadrul discutiilor purate la Bruxelles a fost practic nul. Izolat politiceste in propria tara, acesta avea un statut si o greutate politica insuficiente spre a inclina balanta in favoarea austeritatii sustinute de asa-zisii „prieteni ai cheltuileii corecte” si inutile spre a da eficacitate vetoului deja ferm anuntat de sustinatorii ceziunii europene.
Desi prezent la Consiliul European, „Guvernatorul” Romaniei (in rang de presedinte) nici nu a votat nici nu a negociat. Desi absent, Guvernul Romaniei a influentat rezultatul cu mult mai mult anuntand dinainte ca, indiferent ce va face sau spune reprezentantul statului, in actiunea lor politica efectiva, executivul si legislativul roman exclud acceptarea proiectului de buget aflat pe agenda reuniunii.
In conditiile diferentelor de opinie referitoare la esenta proiectului, Consiliul European nu a mai avut altceva de facut decat sa constate ca acesta nu poate fi obiectul unui viitor consens prin ajustari si compromisuri. In consecinta, cazand de acord asupra dezacordului, membrii UE au decis ca negocierile trebuie incepute numai dupa ce o alta proiectie bugetara va fi pusa pe masa.
In atari imprejurari se pune intrebarea la ce a servit toata disputa noastra interna pe marginea atitudinii Romaniei fata de Cadrul Financiar Multianual al UE? Ea pare a ne fi adus doar tulburare in actiunea launtrica si sterilitate in actiunea externa.
Din nefericire dezbaterea nu poate fi oprita aici intrucat ea a creat in opinia publica o
