Când tabela de pe Arena Naţională arăta un neverosimil 0-4 după doar o jumătate de oră, ne-am adus aminte că nemţii au fost ăia de numele cărora se leagă noţiunea de război-fulger. Că după aia Reghecampf forţa atacul introducând în teren atacanţi putea părea aventură nesăbuită, dar antrenorul Stelei ştia că o înfrângere la mai mult de două goluri diferenţă în faţa lui Stuttgart muta posibilul scor de 0-1 din ultima etapă de la Copenhaga din coşul cu rezultate favorabile nouă în cel al danezilor.

Până la urmă asta s-a şi întâmplat, căci diferenţa de patru goluri din prima repriză cu nemţii s-a păstrat, dar bine că s-a marcat golul de consolare, că şi-aşa presa a scos de la naftalină, pentru comparaţie, toate rezultatele dezastruoase ale echipelor româneşti în cupele europene. Aşadar, să reţinem că Steaua trebuie să meargă în ultima deplasare chitită să înscrie, căci e greu de crezut că poate primi trei goluri. Păcat că s-a ajuns la situaţia să facem calcule la ultimul meci, ar fi fost bine ca măcar Molde să ne scutească de ele. Apropo, golul egalizator al norvegienilor a fost ovaţionat pe un stadion plin, un moment destul de penibil, pe care suporterii stelişti ar fi trebuit să aibă inteligenţa de a-l evita. Sigur, corecţia aceasta a picat cum nu se poate mai prost, o calificare en fanfare i-ar mai fi adus voturi lui Gigi Becali, dar pe de altă parte nici noi n-am avut prilejul să vedem cum se dă cu fundul de pământ pe la televiziuni.

Esenţial este ca steliştii să-şi păstreze calmul, în definitiv şi sezonul trecut au păţit o ruşine încă mai mare, acel 0-5 din Israel, dar la final tot ei au ieşit în primăvară. Ne dăm seama acum, înainte de finala grupei de la Copenhaga, cât de mult cântăreşte acel gol rocambolesc din meciul tur, marcat cu concursul a trei danezi! Un asemenea noroc ar fi acum echivalent cu un punct al norvegienilor pe terenul lui Stuttgar